Tuberculoza - un inamic la sfârsit de mileniu

duminică, 23 aprilie 2000

          Desi tuberculoza face parte dintre bolile despre care se stie aproape totul (bacilul care o declanseaza - Koch, modul de raspândire în rândul populatiei, medicamentele eficiente împotriva ei, vaccinul BCG, masurile de prevenire a declansarii epidemiilor, mijloacele de stingere a focarelor de infectie etc.) aceasta boala înca este o problema a sfârsitului de secol XX, de vreme ce se estimeaza ca numai în ultimii zece ani care vor încheia acest mileniu se vor înregistra pe întreaga planeta peste 90 de milioane de noi îmbolnaviri si peste 30 de milioane de decese.
          Desi tuberculoza face parte dintre bolile despre care se stie aproape totul (bacilul care o declanseaza - Koch, modul de raspândire în rândul populatiei, medicamentele eficiente împotriva ei, vaccinul BCG, masurile de prevenire a declansarii epidemiilor, mijloacele de stingere a focarelor de infectie etc.) aceasta boala înca este o problema a sfârsitului de secol XX, de vreme ce se estimeaza ca numai în ultimii zece ani care vor încheia acest mileniu se vor înregistra pe întreaga planeta peste 90 de milioane de noi îmbolnaviri si peste 30 de milioane de decese. În ceea ce priveste România, aceasta se afla din nefericire printre tarile cu cel mai mare numar de îmbolnaviri prin tuberculoza, anual fiind luati în evidenta circa 24000 de bolnavi, ceea ce reprezinta de l05-107 cazuri de îmbolnaviri la suta de mii de locuitori, de departe cea mai ridicata cifra din Europa. Pe acest fond general din tara noastra, s-a constatat ca în ultimii 6-8 ani, a survenit o crestere a riscului de îmbolnaviri la copii, în special la cei de pâna la patru ani. De asemenea, statisticile arata ca barbatii contracteaza aceasta boala mai frecvent decât femeile, vârstele cele mai afectate fiind 35-49 de ani pentru barbati si 20-29 pentru femei.
          
          Un barometru al nivelului de trai
          
          Conditiile economice si sociale ale unei colectivitati sunt în strânsa relatie cu incidenta tuberculozei, motiv pentru care aceasta boala este considerata un adevarat barometru al nivelului de trai al populatiei. Cele mai numeroase cazuri de îmbolnaviri apar în rândul persoanelor subalimentate, care traiesc în locuinte insalubre si supraaglomerate, care muncesc în conditii grele, care sunt dependente de alcool...; datorita acestor conditii de viata, precum si proastelor obiceiuri cum ar fi fumatul sau consumul abuziv de alcool, mecanismele de aparare antiinfectioasa ale organismului sunt serios compromise, lasând teren favorabil contaminarii cu bacilul Koch, responsabil de declansarea tuberculozei.
          
          Boala pândeste din umbra
          
          Interesant este ca, dintre persoanele infectate, cea mai mare parte (80-90%) nu vor face niciodata boala propriu-zisa, acest fapt reprezentând una din caracteristicile importante ale tuberculozei, asa-numita disjunctie infectie-boala. Asta înseamna ca bacilii ramân în stare latenta în organism, prezenta lor putând fi semnalata doar de reactia la testul cutanat la tuberculina. Dintre persoanele infectate, numai 10-20% se îmbolnavesc de tuberculoza, îndeosebi cei ce prezinta un sistem imunitar slabit fie din cauza conditiilor precare de trai si igiena, fie a existentei altor boli, cum ar fi silicoza, diabetul, boli de nutritie, SIDA, alcoolism cronic, neoplasme etc., carora tuberculoza li se asociaza mai usor.
          Tuberculoza afecteaza toate vârstele si orice organ al corpului. Totusi, cea mai frecventa este tuberculoza pulmonara (circa 80% din cazuri) si practic singura forma susceptibila de a fi contagioasa. În ceea ce priveste tuberculoza extrapulmonara, aceasta poate afecta cel mai frecvent pleura, ganglionii limfatici, coloana vertebrala, articulatiile, caile genito-urinare, sistemul nervos sau abdomenul. Indiferent de localizare, tuberculoza nediagnosticata, netratata sau tratata incorect poate duce la deces.
          
          Semne de atac
          
          Tuberculoza pulmonara poate fi usor depistata în faza incipienta în masura în care persoana în cauza nu trateaza cu indiferenta semnele de alarma ale bolii, nu recurge la automedicatie sau leacuri babesti si se prezinta la medic. Tusea cronica, persistenta de cel putin trei saptamâni, cu sau fara expectoratie, trebuie sa fie un semn de îngrijorare. Si mai imperioasa este consultarea unui medic atunci când tusea se însoteste de expectoratie cu aspect mucos, purulent, striat cu sânge, precum si de dureri toracice, indispozitie generala, oboseala, astenie, lipsa poftei de mâncare, scaderea inexplicabila în greutate (peste 10%), stare de subfebrilitate sau febra usoara, transpiratii nocturne sau determinate de eforturi mici. La diabetici, dificultatile brusc instalate în echilibrarea bolii cu mijloacele eficiente în mod obisnuit pot constitui un element care sa determine suspiciunea privind o eventuala afectiune pulmonara.