De unde vin OZN-urile?

miercuri, 17 decembrie 2008

 Cei ce au urmarit cu atentie episoadele acestui mini-curs într-ale ufologiei se vor întreba desigur daca toate marturiile neverosimile privind manifestarile tip OZN ar putea capata explicatii cat de cat rationale, în afara celor vizand halucinatiile, farsele etc. În saptamanile care urmeaza, vom schita, în aceasta pagina a revistei Magazin, cateva raspunsuri posibile la aceasta întrebare.

OZN-urile par sa vina din spatiul extraterestru. Ce este de fapt acest spatiu? Cat este el de întins? Mintea noastra, deprinsa cu dimensiunile omenesti, cuprinde cu greu imensitatile cosmice. Pentru multi, milioanele si miliardele de ani, ori de ani-lumina, devin substitute (folosite uneori la întamplare) pentru „foarte mult”. Sunt si persoane care confunda Universul cu Galaxia sau Galaxia cu Sistemul Solar. Toate acestea deschid calea încurcaturilor si neîntelegerilor.

Cu scuze fata de cei avizati, as vrea deci sa reamintesc cateva repere de baza. Sistemul Solar cuprinde Soarele, Pamantul, Luna, planetele cu care ne delecteaza horoscoapele, ca si comete, asteroizi, meteoriti etc. Dar în Galaxia noastra (Calea Lactee) exista cam o suta de miliarde de sisteme „solare” asemanatoare, iar în Universul observabil exista o suta de miliarde de galaxii similare cu Galaxia noastra...

La începuturi, toata materia acestui imens Univers era concentrata într-un volum incredibil de mic, care acum vreo 13,7 miliarde de ani, a explodat. Fragmentele continua si azi sa se departeze unele de altele. Aceasta explozie a fost numita Big Bang.

Fizicienii spun ca nu are sens sa ne întrebam ce a fost înainte, întrucat atunci s-au nascut si spatiul si timpul. Unii cred ca Universul nostru va avea si un sfarsit. Daca în Univers exista suficienta materie, atunci, peste miliarde de ani, prin forta gravitationala, materia întregului Univers se va aduna din nou într-un singur punct, printr-un proces pe care unii l-au numit „Big Crunch”. Apoi, va urma poate o noua explozie, un nou „Big Bang”, iar acest scenariul se va repeta la nesfarsit.

Daca însa materia din Univers n-ar fi destula, expansiunea ar continua indefinit, iar într-un viitor foarte îndepartat, toata energia s-ar uniformiza si orice viata ar înceta. Exista si numeroase alte scenarii, majoritatea legate de faimoasele „gauri negre”, care înghit materia existenta în Univers si poate o transfera undeva în afara ei. Ce este dincolo de limitele pana la care putem observa Universul? Nu stie nimeni, dar parerea cea mai raspandita este ca suntem închisi, fara posibilitatea evadarii, în interiorul unui spatiu finit ca dimensiuni, desi fara margini.

Pentru a întelege mai bine aceasta ultima afirmatie, putem face o analogie. Pe suprafata Pamantului, care este limitata ca marime, putem umbla oricat, în orice directie, fara sa ajungem vreodata la „marginea lumii” (asa cum credeau cei vechi), cel mult ne vom întoarce dupa un timp de unde am plecat. La fel ar fi si cu Universul, doar ca acesta este un spatiu cu trei dimensiuni, în timp ce suprafata Pamantului are doar doua.

Aceeasi comparatie limpezeste si alte probleme. De pilda, la întrebarea daca suntem cumva în centrul Universului, o data ce toate celelalte galaxii se departeaza de noi, se poate raspunde ca nu exista un centru al Universului si ca din toate punctele „fuga” galaxiilor s-ar percepe în acelasi mod. Prin analogie, ne putem închipui ca, dintr-un motiv oarecare, Pamantul ar începe sa se dilate (el chiar se dilata, insesizabil într-o viata de om, dar asta e o alta poveste).

În acest caz am putea observa ca toate orasele se departeaza de Bucuresti, cu atat mai mult cu cat sunt mai departe; dar acest fenomen s-ar putea observa în acelasi mod din orice punct al globului. Rezulta ca nu exista un centru al Universului, tot asa cum nu exista un centru al suprafetei Pamantului. Prin acelasi rationament, la fel cum un calator de pe vremuri nu putea vizita decat locurile aflate pe suprafata Pamantului, aparent locuitorii Universului nu vor putea evada din Univers niciodata. Dar – precum astronautii, care la un moment dat au reusit sa se rupa de suprafata Terrei – poate si urmasii nostrii vor descoperi odata o cale prin care sa paraseasca Universul...

Aceasta deoarece se discuta ca, în afara Universului în care locuim, ar putea exista (într-un „Multivers”) si alte universuri, fiecare cu un alt timp, un alt spatiu si alte legi ori constante ale fizicii. Sau poate exista universuri „paralele” cu al nostru. Iata imensitatea în care va trebui sa cautam, daca dorim, alte civilizatii si eventual originea OZN-urilor.

DAN D. FARCAS