Intoarcerea in post

miercuri, 14 noiembrie 2007

 O noua perioada de restrictii alimentare (si nu numai) a inceput recent, pentru 40 de zile, asa cum a fost ea reglementata de Biserica. Se stie totusi ca nu doar contextul religios sta la baza posturilor mai mari sau mai mici. O remarcabila cunoastere multimilenara a regulilor de hranire echilibrata (deci si a functiilor si a nevoilor organismului uman) a facut ca, in perioade bine determinate, sa se recomande regimuri alimentare care constituie de fapt forme de detoxifiere, intrucat ele cer renuntarea la produsele de origine animala. In deplina rezonanta cu purificarea fizica, materiala, se actioneaza in paralel asupra sufletului si a spiritului, astfel indepartandu-se energiile negative si atragandu-se cele pozitive.

Lectia naturii

 Poate sa para uimitor, dar practica postului apare chiar si la animale, care inceteaza in mod instinctiv sa manance, atunci cand sunt bolnave sau ranite. Exista un asa-numit post complet, prin care se renunta la orice aliment solid si lichid, cu exceptia apei. Se mai vorbeste, intr-o asemenea situatie, despre autovindecare (daca subiectul e bolnav), dar si despre mentinerea sanatatii la parametri inalti.

Multa vreme ignorat, ca terapie, de medicina laica, postul a fost abordat stiintific abia in secolul al XIX-lea, iar astazi se stie ca aproape orice boala se trateaza - nu numai cu medicamente si cu alte tipuri de remedii, ci si prin anumite restrictii alimentare specifice care pot grabi vindecarea si asigura un mai bun echilibru hormonal. Avantajul postului consta si in faptul ca are eficacitate dovedita in tratarea unui mare numar de boli: alergice, cardio-vasculare, cutanate, ale sistemului imunitar, diabetice, digestive, inflamatorii, neurologice, psihosomatice, respiratorii si chiar psihiatrice.

Totodata, nu putem trece cu vederea senzationala metoda de tratare si de vindecare a cancerului utilizata de regretatul Valeriu Popa: hranirea organismului exclusiv cu apa distilata si cu clisme pe baza de plante medicinale, pe durate si la intervale variabile, in functie de pacient.

Unde, cum, cat?

Inainte de a incepe un post complet ori partial, subiectul trebuie sa-si verifice starea de sanatate, in special daca se afla sub tratament. In acest fel, va primi recomandari precise si va beneficia de o supraveghere avizata, pornind de la repere ca pulsul, tensiunea, greutatea, temperatura etc. Nu se vorbeste - legat de postul terapeutic - despre momentul ideal cand acesta ar trebui inceput.

In mod traditional, la diverse populatii el depinde de ciclul anotimpurilor, cu o pozitionare mai frecventa in perioadele de tranzitie (primavara si toamna), insa cel mai potrivit este sa fie adoptat exact atunci cand organismul da semne ca are nevoie de o asemenea schimbare. Pe de alta parte, nu se ia aceasta decizie de pe o zi pe alta, intrucat intregul organism trebuie pregatit din timp. Se recomanda sa se urmeze trei etape:

      - cea pregatitoare (reducerea progresiva a ratiei alimentare si, in mod ideal, optarea pentru un regim vegetarian, evitandu-se produsele rafinate);

      - postul propriu-zis, complet sau partial;

      - reintegrarea alimentara (revenirea graduala la o alimentatie normala, durata etapei fiind egala cu cea a postului).

Efecte cu plus si cu minus

La inceputul postului, foamea pare ca va zadarnici totul, insa dupa doua-trei zile senzatia de obicei dispare. In locul ei apare un sentiment placut, de usurare, uneori chiar o anume euforie si o mai mare limpezime a spiritului. Scaderea initiala a masei corporale este atribuita in primul rand eliminarii de apa si de saruri. Apoi, pentru fiecare kilogram in minus, corpul pierde aproximativ 310 g de proteine si 550 g de grasime.

Daca reducerea treptata a hranei a fost respectata in timpul fazei pregatitoare, simptomele secundare (dureri de cap, insomnie, greata, ameteli, iritatii cutanate, mirosuri corporale neplacute, dureri musculare) sunt de regula trecatoare. Pentru determinarea timpului de post si al duratei, unii terapeuti iau in calcul mai intai starea mentala a subiectului, inainte sa se raporteze la factori ca varsta, sexul, masa corporala, gradul de intoxicare si severitatea afectiunilor. Sunt cazuri cand se recomanda tinerea postului in general timp de 3-10 zile, cu eventuale prelungiri pana la trei saptamani.

Alti terapeuti considera ca postul poate fi oprit atunci cand organismul s-a eliberat de toxine: limba devine curata, urina e limpede, reapare foamea. Acest lucru presupune insa un post de durata, nerecomandat persoanelor neobisnuite cu asa ceva. De asemenea, se sugereaza evitarea postului de catre copii si femei insarcinate, la acestea din urma punandu-se in mare pericol sanatatea fatului.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU