„Animale mitice”

miercuri, 02 august 2006

 Theropithecus gelada”, (maimuta gelada) ultimul reprezentant al genului, traieste pâna la 4.200 metri altitudine pe versantii muntilor etiopieni, in special in Parcul National Simen. Platourile invadate de ierburi de pe acesti munti, din nordul si centrul tarii, vechi de 30 de milioane de ani, adapostesc maimute gelada, sacali, hiene, leoparzi. Populatia de maimute gelada este estimata la 100.000 sau 200.000 de indivizi. Specia, fara sa fie cu adevarat in pericol, e totusi amenintata datorita schimbarilor climatice care afecteaza zonele ierboase, vitale pentru supravietuirea maimutelor. Ziua, maimutele strabat preriile montane acoperite de ierburi iar noaptea se retrag in locurile stâncoase pentru a-si gasi refugii unde dorm lipite una de alta pentru a se proteja de frig, de vânturile glaciale.

Sunt animale putin cunoscute. Studiile intreprinse pe teren, legate de comportamentul lor au fost oprite in urma cu 36 de ani, ca urmare a razboaielor si rebeliunilor locale si relansate in ultimii ani. Maimutele gelada sunt privite ca niste animale mitice. Organizarea sociala a acestora e concentrata asupra femelei.

 Comunitatea lor e organizata in grupuri familiale compuse din doua pâna la opt femele inrudite, din puii lor si un mascul dominant. Chiar daca masculii „subalterni” se ataseaza uneori grupului, ei nu se acupleaza cu femelele. Dominatia masculului „sef” e mai degraba sexuala, deciziile fiind luate de femele. Asupra locului si timpului in care se hranesc, dorm... Ele ii cer masculului-„sef” sa le faca toaleta, sa-i tina la distanta pe celibatari, sa se bata pentru ele sau sa se acupleze. Animalele din grup sunt foarte comunicative, repertoriul sunetelor pe care le scot fiind bogat (peste 30 de sunete diferite).

Când isi pierde statutul sexual, aproximativ dupa un „mandat” de 3-4 ani, masculul-„sef” preda stafeta unui alt gelada, mai tânar, dar nu-si paraseste familia. El devine un bunic care are grija de pui. Uneori se incumeta sa lupte impotriva pradatorilor. Maimutele sunt mai active dimineata si inainte de apusul soarelui. In aceste perioade se acupleaza, se joaca, se „cearta”, se hranesc cu iarba culeasa, isi fac toaleta. Masculul-sef e mereu in alerta pentru a-i tine departe pe celibatarii care pândesc femelele. Deseori au loc incaierari soldate cu rani sângerânde.

DORIN MARAN