Arta lui Jean Delville

miercuri, 16 iunie 2004

          Dragostea intre doua suflete
          
          Uneori, o cariera artistica debuteaza cu un scandal. Asa s-a īntāmplat cu maestrul belgian Jean Delville (1867-1953), un artist si un teoretician de prestigiu european pus pe nedrept la index pentru puritanismul sau.
          Dragostea intre doua suflete
          
          Uneori, o cariera artistica debuteaza cu un scandal. Asa s-a īntāmplat cu maestrul belgian Jean Delville (1867-1953), un artist si un teoretician de prestigiu european pus pe nedrept la index pentru puritanismul sau. Drumul spre "castitatea" artistica a īnceput cu un scandalos tablou (ulei) care īnfatisa o femeie nascānd. Avea numai 20 de ani pe atunci si realismul lui Delville a oripilat critica si opinia publica deopotriva. Si cum tot raul e spre bine, tānarul dar īnteleptul Jean Delville a virat, mai mult din convingere decāt sub presiune, spre simbolism si apoi spre idealism īntr-o perioada cānd, īn planul artistic european, se impuneau modernistii si suprarealistii care exploatau cu fervoare tema sexualitatii. Influentat de Dante si Wagner, de teme religioase si mitologice care puneau dragostea spirituala deasupra oricarei relatii carnale īntre barbat si femeie, Delville si-a creat propria sa filosofie artistica de sorginte platoniciana. Opinia publica din Belgia, si apoi criticii din Anglia si Franta au inceput sa aiba un respect si o apreciere deosebite pentru acest rebel care vedea prin arta doar un mesaj pentru suflet, nu si pentru trup. "Numai trei categorii de frumusete conteaza, spunea Delville. Frumusetea spirituala, cea plastica si cea tehnica." Fara a intra īn detaliile conceptiilor sale despre puritatea mesajului artistic, vom sublinia doar ca maestrul belgian nu a fost deloc un ipocrit. Felul sau "dumnezeiesc" de a privi viata si menirea destinului sau l-au facut sa īnfiinteze cāteva institutii administrative ("pensiuni", cum le spunea el) pentru ajutorarea artistilor saraci si a celor nevoiasi, īn general. Filosofia personala si activitatile filantropice l-au ajutat sa creeze o loja masonica la Londra si sa devina un imbatabil orator īn binecunoscutul Hyde Park Corner (la acea tribuna din parc īsi poate expune oricine ideile īn fata unui auditoriu format din trecatori).
          Neobositul Jean Delville s-a orientat īn a doua parte a vietii catre arta decorativa si monumentala, ornānd Palatul justitiei din Bruxelles (printre altele) cu mozaicuri. Adversar patimas al avangardei īn arta, Jean Delville a fost consecvent cu sine pāna la moarte, survenita la 86 de ani (este unul dintre cei mai longevivi artisti ai secolului XX). Sustinator al ideii de "māntuire prin arta", Delville este creatorul unui celebru tablou (ulei pe pānza) - intitulat "Dragostea īntre doua suflete" - īn care recunoastem cu usurinta conceptia de dragoste platonica. Īntr-un alt stil de lucru, carbune, Delville defineste ispita feminina. Diferenta de tehnica artistica (de care am pomenit mai sus) exprima limpede dispretul artistului fata de pacatul biblic. Laureat al "Premiului Romei" la numai 27 de ani, Delville ne propune o severa introspectie, fie ca ne place sau nu.