Zāmbetul pesimistului face sa curga lacrimi

miercuri, 05 mai 2004

          Pictorul american contemporan Duncan Long nu vietuieste prin cavouri, nu se ia la trānta sau nu se hārjoneste cu scheletele evadate din gradina vesniciei lor. Dar cele mai recente expozitii ale acestui "optimist cu craniu la butoniera" - cum l-as putea caracteriza - demasca un simt al umorului negru spre si mai negru.
          Pictorul american contemporan Duncan Long nu vietuieste prin cavouri, nu se ia la trānta sau nu se hārjoneste cu scheletele evadate din gradina vesniciei lor. Dar cele mai recente expozitii ale acestui "optimist cu craniu la butoniera" - cum l-as putea caracteriza - demasca un simt al umorului negru spre si mai negru. Duncan Long creeaza o metafora morbida, propunānd īn sistem grafic acrilic (consistenta medie īntre acuarela si ulei) cea mai urzicatoare ironie la adresa spiritismului.
          Artistul a debutat cu grafica de o anumita orientare caricaturala īn reviste de umor. El īnsusi este scriitor umoristic si compozitor de melodii de blues. A fost remarcat de critica de specialitate acum aproape douazeci de ani si de atunci s-a decis sa-si faca o cariera de artist plastic si nu de "bufon de ocazie". De fiecare data cānd este īntrebat despre conceptiile sale artistice, Duncan Long afirma ca este un optimist care zāmbeste si-n somn, ca sa alunge cosmarurile. De altfel, unul dintre aceste cosmaruri a fost reprezentat de prima lui iubita, care l-a lasat īn pragul disperarii cu un surās de tip Mona Lisa pe fata ei plina de cruzime si ingratitudine. Īnsa Long se razboieste cu acele asa-zise metode de comunicare cu spiritele celor plecati īn neant si, īntr-un mod subtil, si cu una dintre cele mai terifiante culte religioase - voodoo. El povesteste īntr-un interviu ca a fost īn Haiti tocmai pentru a asista la o ceremonie de spalare a pacatelor prin īmbaiere colectiva; pe celebrii "zombi" - mortii care ies din morminte pentru a se razbuna - nu i-a vazut, dar daca i-ar fi iesit unul īn drum, "atunci l-as fi invitat la un pahar de tequila sau la o partida de sah, ca sa ma lamureasca cum e cu viata dupa moarte."
          Unii critici nu gusta ironiile lui Long si spun ca mai degraba este vorba despre "bascalia unui talent care se iroseste īn lucruri facile." Oricare ar fi adevarul, operele acestui artist controversat socheaza de la prima vedere si-l individualizeaza. Cea mai cunoscuta lucrare a sa - "O partida de sah pe viata si pe moarte" - se desfasoara īn neant, īntre un barbat (īn pozitia Gānditorului lui Rodin) si un schelet meditativ. La orizont este Pamāntul, care tocmai rasare. Parca i-a apucat dimineata Pamāntului si jocul nu se mai termina. Cele doua scaunele sunt niste cranii care si-au gasit astfel cea mai buna īntrebuintare... Ironia lui Duncan Long ataca si teama de asteroizii care vin la rendez-vous cu Terra. Unul dintre acestia este un cap de femeie flamānda de iubire si ale carei plete reprezinta de fapt coada de foc iscata la frecarea cu atmosfera terestra. La rāndul sau, drumul spre rai este o spirala ADN care pleaca de la un craniu si pe care paseste balabanindu-se un schelet smerit... Umorul lui Duncan Long cucereste prin metaforele surprinzatoare si īncarcate de aciditatea unei fantezii care generoasa īnsufleteste ramasitele unui muritor care nu prea se simte bine pe lumea asta.