Renasterea cinematografiei argentiniene

miercuri, 30 aprilie 2003


           În timp ce Argentina trece printr-una dintre cele mai importante crize economice din istoria sa, cinematografia acestei tari este în plina înflorire. Dupa aparitia de anul trecut a primului film semnat de regizoarea Lucrecia Martel - La ciénaga - un nou val de lung metraje si-a facut simtita prezenta nu numai în interiorul Argentinei, ci si peste hotare.


            În Europa occidentala au poposit deja în cinematografe Historias minimas de Carlos Sorin, Mondo grua de Pablo Trapero, El Oso rojo de Adrian Caetano, Tan de repente de Diego Lerman si Nueve Reinas de Fabian Bielinsky, film, pentru care regizorul american Steven Sodeberg s-a grabit sa cumpere drepturile de autor, în vederea unui remake pe care îl va produce foarte curând.
          "Traim în criza de când aveam eu vârsta adolescentei", declara recent regizorul Carlos Sorin. "Instabilitatea politica si economica este forma noastra de viata si, totusi, pentru anul 2003, este prevazuta realizarea a 50 de productii cinematografice, un lucru extraordinar. De mai multi ani, la noi exista scoli, cursuri, destinate formarii de noi actori si, pe deasupra, exista o excelenta lege a cinemaului, care se vede ca începe sa functioneze. Avem regizori cu adevarat talentati si suntem pe cale sa demonstram ca oferta noastra de filme poate sa intereseze întreaga lume."
          Cineastul argentinian, cantonat multi ani în domeniul clipurilor publicitare, are acum intentia de a recupera timpul "pierdut". Asa se face ca în mai putin de 18 luni si-a propus sa realizeze doua lung-metraje: la sfârsitul acestui an va începe turnarea la Câinele, o comedie bazata pe o tema... dramatica, somajul. Va fi povestea unui barbat de 50 de ani care, dupa ce îsi pierde slujba, îsi pierde si gustul pentru viata. Îsi regaseste însa resursele interioare, ajutat de iubirea pentru... un câine. Filmarile au ca locatie Patagonia. Cel de-al doilea film, al carui nume nu a fost înca definitivat, va avea drept "scena" orasul Buenos Aires, noaptea. Carlos Sorin a reusit, în buna masura, sa realizeze filmul Historias minimas, gratie asa-numitului Cinema în constructie, o initiativa lansata de Reuniunea Cinemaului din America Latina si a Festivalului de la Saint Sebastien, care sustin productiile aflate în faza de "santier".
          Alte creatii, cum ar fi cele semnate de Lucrecia Martel sau Diego Lerman, au beneficiat de sustinerea societatii Cinefondation, înfiintata de Festivalul de la Cannes, care acorda în scop profesional rezidenta la Paris tinerilor cineasti care au în lucru lung metraje.
          
          Adrian Caetano si povestea lui Oso
          
          Filmul regizorului australian Adrian Caetano - Un Oso rojo - înscris în categoria western-urilor, este povestea unui om, Oso, care, dupa ce a petrecut sapte ani în puscarie pentru crima si jaf armat, obtine eliberarea conditionata. Oso are o sotie si o fiica, alaturi de care spera sa-si traiasca în continuare viata, desi familia sa se destramase între timp. Din nefericire pentru el, nu stie cum sa gaseasca o cale de întoarcere spre inima lor iar agresivitatea ce-l caracterizeaza îi da si ea de furca. Vechile obiceiuri îi dau târcoale, asa ca nu e greu ca fostii tovarasi de jaf sa-l coopteze într-o noua "afacere". Oso are oarecare ezitari; îsi gaseste însa o motivatie care sa-l scape de mustrarile de constiinta; va folosi aceasta "sansa" pentru o cauza "nobila", aceea de a-i asigura fiicei lui un viitor mai bun. 
          
          O nastere cu probleme


          Filmul lui Caetano a trecut prin multe dificultati pâna sa vada lumina zilei. Adrian Caetano a scris primul scenariu al filmului în urma cu mai multi ani, dar când l-a prezentat producatoarei, s-a izbit de reprosul ca povestea lui e mult prea centrata pe personajul Oso. I s-a facut propunerea de a colabora cu scenarista Graciela Speranza si a acceptat. Aceasta l-a ajutat sa dezvolte evenimentele anexe si secundare si astfel s-a nascut scenariul final. A fost pentru prima data în cariera lui Caetano când a reconceput un scenariu scris de el.
          Turnarea filmului nu a fost nici ea lipsita de probleme; filmarile au avut loc în timpul revoltei civile din decembrie 2001 - ianuarie 2002. "Sa turnezi în plina bulversare sociala, sub efectul blocajelor de tot felul - un exemplu ar fi conturile bancare -, stiind ca 14 milioane de oameni disperati nu se gândeau la altceva decât sa gaseasca o solutie pentru nevoile lor cotidiene, toate acestea au reprezentat un stres enorm pentru noi, spunea Caetano. Nu puteam ignora aceasta situatie critica, asa ca am resimtit ca fiind deosebit de apasatoare atmosfera de lucru."
          Pentru a intra în pielea personajului Oso, actorul distribuit în acest rol, Julio Chavez, a fost obligat sa se îngrase cu 15 kg. Si sa se antreneze timp de câteva luni în sala de box.
          
          Premii si recompense
          
          Filmul lui Adrian Caetano a participat la numeroase festivaluri internationale (Cannes 2002, Sundance 2003) si a fost încununat cu numeroase premii (Marele premiu al Festivalului ibero-american de la Montreal, premiul de interpretare masculina pentru Julio Chavez la Festivalul cinematografului si culturii Americii Latine de la Biarritz - 2002).
          
          2. RICHARD GERE se perfectioneaza in arta dansului
          
          Dupa ce a cântat si a dansat în muzicalul Chicago, dupa ce a fost uluit el însusi de aceasta latura necunoscuta a talentului sau si dupa ce a resimtit gustul amar, provocat de absenta de pe lista nominalizatilor la Oscar, Richard Gere a decis sa se perfectioneze în continuare în arta dansului si sa accepte un nou rol de aceeasi factura, în comedia sentimentala Shall We Dance?, regia - Peter Chelsom. Pelicula va fi versiunea americana a unei creatii japoneze, scrise si regizate de Masayuki Suo în 1996. Filmarile vor începe în luna iunie a acestui an, dupa un scenariu semnat de Audrey Wells (autorul scenariilor pentru The Kid si George of the Jungle). Pâna atunci, Richard Gere îsi face constiincios lectiile de dans, sub conducerea profesorilor. Un fel de repetitie si pentru ceea ce se va întâmpla în film, povestea fiind cea a unui barbat care ia lectii de dans sportiv, motivat de dorinta de a seduce o tânara si frumoasa profesoara de dans. Cine va fi actrita de care Richard Gere se va îndragosti în film înca nu s-a stabilit.
          
          3. Un celibatar mai putin la Hollywood
          
          Actorul de origine australiana Russell Crowe, pâna nu demult unul dintre cei mai râvniti celibatari de la Hollywood, a spus adio burlaciei, spre dezamagirea a milioane de admiratoare. Pe 7 aprilie, ziua sa de nastere, în capela de pe proprietatea lui din Nana Glen, Russell Crowe a spus "da" în fata altarului, luând-o în casatorie pe o mai veche prietena de-a sa, Danielle Spencer. Adio, Meg Ryan, adio, aventuri pasagere! Detinatorul Oscarului pentru rolul interpretat în Gladiatorul nu a dorit o nunta în stil hollywoodian, ci o ceremonie restrânsa la familie si prieteni, numarul invitatilor fiind sub 100 de persoane. Acum în vârsta de 38 de ani, "Gladiatorul" a cunoscut-o pe cea care avea sa-i devina sotie în 1980, pe vremea când el încerca sa patrunda si sa-si faca un nume în muzica din Noua Zeelanda, unde s-a nascut. Dupa cum a declarat în repetate rânduri, Russell Crowe nu iubeste prea mult viata specifica vedetelor hollywoodiene, drept pentru care prefera sa îsi petreaca majoritatea timpului liber în ranch-ul sau din Australia.
          Dupa nunta, tinerii casatoriti au petrecut luna de miere într-un splendid apartament din portul Sydney, cumparat contra sumei de 8,4 milioane de euro. Pretul depaseste suma record înregistrata cu un an în urma în tranzactiile imobiliare din Australia, când o proprietate din cartierul luxos Darlinghurst, de la marginea Sydney-ului a fost vânduta cu suma de 6 milioane de euro. Locuinta achizitionata de Russell Crowe este înaltata pe trei nivele si a apartinut unui promotor Australian, care a cheltuit 6 milioane de euro pentru a o renova înainte de a o pune în vânzare.