Bunicii nu mai sunt ca altadata

miercuri, 14 august 2002

             Daca sunt sanatosi si au timp, bunicii secolului XXI nu ezita sa-si arate dragostea pentru nepoti. Gesturile lor de tandrete se manifesta nestânjenit, în cadrul familial dar si sub privirile celorlalti. Jacques Chirac sau Enrico Macias nu par iritati de indiscreti. 85% dintre bunici se ocupa de descendentii lor, "constituind adesea veriga lipsa din structurile familiale atât de fragilizate", apreciaza psihologul francez Claudine Attias-Donfut.

          Astazi, înainte de a fi educatori, ei isi revendica rolul de apropiati, chiar complici ai nepotilor. Oricum, un adevar subliniat de psihologi este acela ca azi raporturile dintre nepoti si bunici s-au schimbat. Bunicile sunt jumatate confidente, jumatate prietene ale adolescentelor. Si aceasta spre disperarea parintilor.
          Nici bunici siropoase, nici gata sa-si abandoneze profesia pentru a legana nepoti, bunicii si bunicele secolului XXI au creat un stil al lor. Ei nu seamana deloc cu generatiile trecute. Aceste bunici s-au maritat din dragoste, au facut copii când au considerat ele, au studiat si au muncit, au facut cariera, au inventat o noua modalitate de a fi mama: "ele au dat copiilor o educatie mai supla decât înainte, orientata spre laude nu spre suprematia constrângerilor. Femeile din aceasta generatie s-au distantat de parinti în special de mama lor si implicit de modelul feminin reprezentat de aceasta. Ele s-au apropiat de copiii lor constituind împreuna o relatie de complicitate si de apropiere", analizeaza Claudine Attias-Donfut. Au constituit o relatie privilegiata care se prelungeste cu nepotii lor.
          Bunicii se considera mai degraba prieteni de joaca ai nepotilor decât niste figuri patriarhale. Raporturile bunici-nepoti s-au schimbat enorm. Ele sunt astazi marcate mai mult de sentimente, de afectivitate decât ierarhii si autoritate. Nesubstituindu-se parintilor în materie de educatie, cum se întâmpla altadata, ei sunt o valoare ajutatoare.