Miracolul lumii invizibile: Lumea dupa Nilsson

marşi, 09 mai 2006

83 de ani, fotograful stiintific suedez Lennart Nilsson nu se gandeste decat la prezent si viitor. Pentru ca nu are timp sa se intoarca in timp. Decat rareori, cand e provocat de ziaristi. Munceste de dimineata pana seara, contra cronometru, in cautarea lumii „invizibile”. Fotografiile sale, in special cele din viata intrauterina, au facut inconjurul lumii. Cu ajutorul aparatelor ultrasofisticate, a tenacitatii si talentului sau de exceptie, Lennart Nilson a reusit performante fotografice inegalate. A reusit, printre altele, sa fotografieze, cu o precizie incredibila, virusi precum HIV sau H5N1. Revista „Sciences et avenir” a publicat in luna aprilie a.c. un interviu cu acest subtil explorator al lumii invizibile pe care vi-l prezentam partial.

Reporter: Ati publicat o culegere cu cele mai frumoase dintre fotografiile dv. stiintifice. Printre ele, in premiera, figureaza si cele care surprind agenti biologici mortali (virusi, celule canceroase...). De ce v-ati axat pe aceste detalii ale mortii, dupa ce ati adus atatea omagii fotografice, vietii?
 L.N.: Obiectivul meu a fost acela de a arata ceea ce nimeni nu poate vedea. Pentru mine, virusii sunt teroristi care ameninta fiinta umana. Am vrut sa explic, prin imagini, cum un astfel de agent patrunde intr-o celula, cum o obliga sa lucreze pentru el, cum ii deturneaza functiile si cum o distruge. Virusul e asemenea unui mare oras cu surprize la fiecare colt de strada.
 Reporter: Ati fotografiat virusul gripei aviare in 3D. E o premiera?
 L.N.: Exact. Am prelevat un virus din azot lichid, observandu-l apoi cu ajutorul microscopiei electronice de foarte mare rezolutie, pentru a obtine clisee 3D.
 Reporter: Cum ati reusit sa surprindeti virusi foarte contagiosi precum HIV sau H5N1?
 L.N.: Am avut in obiectiv virusi inactivati, folositi in cercetare pentru vaccinuri, de pilda, colaborand cu cei mai renumiti cercetatori.
 Reporter: Folositi cele mai sofisticate aparate foto si microscoape. Ati participat la conceperea lor?
 L.N.: Lucrez de 30 de ani cu doua societati japoneze si doua germane care imi furnizeaza aparatura de ultima generatie tinand cont de sugestiile mele.
 Reporter: In 1965 ati devenit celebru dupa ce revista „Life” a publicat pe coperta o fotografie reprezentand un fetus.
 L.N.: Am realizat primele fotografii cu embrioni in 1953. Dupa 12 ani de munca am reusit sa obtin intr-adevar fotografii cu embrioni si fetusi exceptionale. Una dintre ele a aparut pe coperta revistei „Life”, restul in interior. O „istorie” a reproducerii umane. S-au vandut, 8 milioane de exemplare in cateva zile. In 1957 am realizat primele fotografii prin endoscop echipat cu un blitz electronic. La un moment dat, a aparut fata fetusului in vizor (avea 15 saptamani) care isi sugea degetul. Am declansat blitzul dar... n-a functionat. In urmatoarea secunda a fost prea tarziu intrucat fetusul s-a miscat. Am reusit sa-i fotografiez doar picioarele, mainile... A fost nevoie de ani de zile pentru a reusi sa surprind fata unui fetus. (Multe dintre fotografii reprezentand embrioni, au fost realizate in cazul sarcinilor intrerupte.) Azi lucrez in timp real folosind ecografia 4D. Pot capta expresia faciala in direct. Calitatea cliseelor nu e insa la fel de buna ca cea a cliseelor obtinute prin alte metode. Curand tehnica ecografica va fi imbunatatita. Obiectivul nostru e sa trecem de la 10 la 24 de imagini pe secunda.
 Reporter: Sunteti de acord cu avortul?
 L.N.: Am o opinie personala in acest sens, dar oficial sunt neutru. E firesc sa ne intrebam cand devine embrionul fiinta. In primele zile? Saptamani? Dupa 3 saptamani inima bate si se formeaza primele celule cerebrale intr-o mica fiinta de cativa milimetri. E o problema extrem de delicata. As vrea insa sa subliniez faptul ca datorita fotografiilor mele, multi copii sunt azi in viata.
 Reporter: Va considerati in primul rand un om de stiinta? Sau un fotograf?
 L.N.: Sunt 100% un reporter stiintific. In 1958 am vrut sa devin medic. Am fost descurajat de un profesor care m-a indrumat spre literatura stiintifica.
 Reporter: Cum obtineti culorile?
 L.N.: Printr-un program informatic.
 Reporter: Exista vreun fotograf care ar putea deveni viitorul Lennart Nilsson?
 L.N.: Oh, da. Sunt mai multi. Exista fotografi stiintifici de mare talent. Nu sunt unicat.
 Reporter: Va ganditi la pensie?
 L.N.: N-am timp. Sunt facut din acelasi aluat ca si tatal meu, un inventator neobosit. A depus armele in momentul in care n-a avut de ales. Cand a murit, tanar!, la 96 de ani.

Traducere si adaptare
DORIN MARAN