Problemele micilor genii

miercuri, 05 iunie 2002

              Una dintre problemele de greutate cu care se confrunta unii parinti (fericiti) este aceea a dialogului cu micile genii. Pentru ca, recunosc specialistii, in cazul copiilor precoce trebuie adoptata o atitudine speciala. Si nu este usor sa cresti un astfel de copil. Atunci când un copil de 5 ani se intreaba cum arata in urma cu milioane de ani planeta stapânita de dinozauri, este greu sa-l convingi sa dialogheze pe aceasta tema cu... papusa sau cu sora mai mica. De regula, in alte tari, parintii se adreseaza psihologilor si copiii sunt supusi unor teste, in urma carora li se pune "eticheta": copil precoce sau supradotat. De fapt, este vorba despre un copil mai inteligent decât media si in avans fata de vârsta. "Se vorbeste despre un copil precoce, explica psiholog Isabelle Porton-Deterne, pornind de la un coeficient de inteligenta total (faimosul QI) de 125, media fiind 100". Cifrele arata ca 5% din populatie depaseste QI mediu, iar in rândul copiilor unul din douazeci este supradotat.

 

          "Un copil care invata sa citeasca singur, spre exemplu, sau care abordeaza de prea timpuriu problemele de ordin stiintific sau filozofic, ar trebui sa va alerteze" subliniaza Isabelle Porton-Deterne. De ce? Pentru ca un mare numar dintre acestia se vor afla, paradoxal, putin mai târziu, in situatia esecului scolar. Plictisiti, genialii iau note proaste si se simt evitati de ceilalti copii. "Atentie la copilul care se plictiseste, se simte singur, se plânge ca nu are prieteni. Sau, si mai grav, sufera angoase, tulburari ale somnului sau chiar unele crize de agresivitate". In concluzie, daca sunteti parintii unui copil supradotat, vi se cer calitati psiho-pedagogice deosebite. Pentru ca trebuie sa gasiti solutii la numeroasele probleme ale micutului: desi stie multe lucruri, in clasa se plictiseste si ia note proaste; de mici devoreaza cartile, dar au putini prieteni, si reactioneaza cum ati dori, daca uzati de metode "forte"...