Manastirea Surpatele

sâmbătă, 27 ianuarie 2001

           La fel de frumoase ca vestitele manastiri moldovenesti, monumentele religioase de pe malurile Oltului sunt încarcate de arta si istorie. Specialistul poate aduce o contributie importanta în cunoasterea acestora, dar la fel de importanta este legenda, povestea, care învaluie totul evocând în acelasi timp dragoste, credinta, suferinta.
           La fel de frumoase ca vestitele manastiri moldovenesti, monumentele religioase de pe malurile Oltului sunt încarcate de arta si istorie. Specialistul poate aduce o contributie importanta în cunoasterea acestora, dar la fel de importanta este legenda, povestea, care învaluie totul evocând în acelasi timp dragoste, credinta, suferinta. Asa este si povestea micului asezamânt de maici despre care vom aminti si de care vizitatorul se apropie de evlavie.
           Aflata nu departe de „Manastirea Dintr-un lemn”, manastirea Surpatele este unul dintre cele mai frumoase si discrete locasuri de închinaciune din Oltenia.
           Începuturile acesteia coboara pâna în secolul al XV-lea când aici se afla o sihastrie de calugari având hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril”. Cu toate ca rectitorita de boierii Buzesti, ea este din nou marcata de trecerea timpului si, la începutul secolului al XVIII-lea, ajunge într-o avansata stare de degradare. Între 1703-1706 este refacuta din temelie de doamna Marica Brâncoveanu si transformata într-o manastire de calugarite cu hramul „Sfânta Treime”.
           De numele nefericitei doamne este legata întreaga istorie a manastirii. Aici îsi plângea ea, în ultimii ani ai vietii, soarta cruda care-i rapise barbatul si fiii ucisi atât de napraznic la Constantinopol. Drumul care leaga aceasta mica asezare monahala cu Manastirea „Dintr-un lemn” se numeste chiar Drumul Doamnei. Este o carare care serpuieste acum printre livezile de pruni, o carare a carei amintire a ramas nestearsa în sufletele localnicilor. De o mare frumusete este fresca interioara ramasa intacta pâna în zilele noastre. Restaurarea acesteia va contribui în buna masura la faima manastirii.
           Fresca, unica prin valoarea ei artistica, este completata în mod fericit de iconostasul, uimind atât în ansamblu cât si în detaliu. Totul constituie un adevarat miracol al artei brâncovenesti, o opera care, asa cum afirma arhimandritul Valeriu Anania, „respira un anume duh al sfinteniei”.