DAN IORDACHESCU, bariton

miercuri, 09 mai 2001

          «Steaua preferata a lui Dumnezeu a fost steaua mea norocoasa»
          
           – Stimate Maestre, unde în lume se mai întâmpla un asemenea eveniment: un mare bariton în recital alaturi de cele doua fiice ale sale!
          
           – Nicaieri, din ceea ce cunosc eu. În orice caz, în tara noastra este o premiera absoluta.
          «Steaua preferata a lui Dumnezeu a fost steaua mea norocoasa»
          
           – Stimate Maestre, unde în lume se mai întâmpla un asemenea eveniment: un mare bariton în recital alaturi de cele doua fiice ale sale!
          
           – Nicaieri, din ceea ce cunosc eu. În orice caz, în tara noastra este o premiera absoluta. Mai ales ca amândoua au mari performante, una din ele a cântat la Scala, alta a luat un mare premiu...
          
           – Un fel de predare a stafetei...
          
           – Înca nu sunt decis sa o predau. O mai tin ...tot pentru ele si pentru a fi cu ele. Si se anunta lucruri interesante, la Montreux, la München si sper si în tara.
          
           – Mai vrea lumea opera clasica la început de mileniu trei sau se îndreapta spre... „Traviata în blugi?”
          
           – Nu. Calatoresc înca destul de mult, vad, aud, citesc reviste despre opera – lumea este atrasa de spectacolul clasic. Lumina, costume, stralucire. Ceva cu care ramâi. Blugii – îi vedem si pe strada.
          
           – Centenarul Verdi este un regal în lumea operei din China si Japonia pâna în America...
          
           – Verdi ramâne regele operei. Eu l-as pune chiar pe soclul imperatorilor! Este de neînlocuit si faptul ca lumea îl sarbatoreste peste tot este extraordinar – el a intrat în sufletul oamenilor si acesta este lucrul important.
          
           – V-am ascultat cu comentarii de specialitate la emisiunile de opera. Ati gasit totdeauna un cuvânt frumos despre colegii Dv. Cum reusiti?
          
           – E bine ca exista acum un Agachi, o Angela Gheorghiu, o Leontina Vaduva. Noi am fost generatia de aur si împânzisem lumea. Când am intrat eu la Opera erau acolo Serban Tassian, Goanga, Arnautu, Enaceanu – un mare Rigoletto. Era si Herlea, imediat au venit de la Cluj Enigarescu si Ohanessian, eram zece guri de aur. Si trebuie continuat. Aceasta întâmplare extraordinara, aceasta tara, aruncata undeva la întretaierea tuturor dorintelor si la rascrucea lor, are mereu oameni de valoare.
          
           – Ati vorbit în prezentarea recitalului despre liedurile lui Enescu pe care le-ati cântat si în insula Bali!
          
           – La Denpassar, capitala, ca si la Cuzco si Lima, liedurile lui Enescu au fost bisate. Le-am cântat în franceza, cum au fost scrise, dar nimeni, va dati seama, nu stia ce contin. Au rezonat totusi în sufletele oamenilor.
          
           – Ati vorbit despre starea cântaretului. Ai o zi mai rea, una mai buna...
          
           – Asa este. Publicul nu trebuie sa stie asta. Tu trebuie sa-l minti. Sa-i arati ca esti mereu în forma maxima. Si numai tu, artistul, ai maiestria de a o face. Nimeni altul nu te poate învata.
          
           – Când priviti bolta cerului, care stea vi se pare ca a fost cea norocoasa?
          
           – Daca exista o stea pe care o prefera Dumnezeu, aceea este steaua mea norocoasa.
          
           – V-am vazut la un moment dat cu lacrimi în ochi. Spuneti-.mi, ce va apasa?
          
           – Singuratatea. Eu am fost un om al tuturor si – vedeti cât de rar va revad! Astazi m-am bucurat, am plâns de bucurie. Am si râs de bucurie. Acum ma duc acasa si stau singur. Si-s trist.
          
           – Si totusi toata lumea este cu Dumneavostra.
          
           – Sigur – cu adevarat singur nu poti sa fii atâta timp cât ai amintirile. Si cineva care are amintiri ca ale mele traieste de fapt într-o alta lume.