Controverse pentru un obiect votiv

miercuri, 01 august 2018

Nu de putine ori, istoria – care ar trebui sa elucideze nenumaratele necunoscute ale civilizatiei umane – aduce mai multe semne de întrebare, controverse, dar si erori, câteodata de o gravitate extrema sau chiar falsuri abil executate, în ideea avantajarii anumitor populatii si tari si a „desfiintarii” altora.

 Pentru ca interesele multiseculare si chiar multimilenare sunt imense, în acest sens. Iar noi, românii, cunoastem foarte bine asemenea aspecte, care ne-au mutilat în repetate rânduri, ca semintie, ne-au masluit în mod abject evolutia în timp, ne-au batjocorit valorile... Iar un exemplu mai mult decât elocvent îl constituie manualele de istorie si de literatura româna; dar asta e o cu totul alta poveste!

 Un obiect foarte pretios din punct de vedere istoric este un destul de cunoscut ex-voto descoperit în anul 1775 în padurea Chimdru, la 5 kilometri sud de localitatea Biertan, din actualul judet Sibiu. Acest obiect-ofranda a fost realizat din bronz si, în afara incontestabilului simbol crestin din partea sa inferioara (initialele lui Iisus Hristos), pe o „banda” superioara poarta înscrisul EGO ZENOVIUS VOTUM POSUI, în limba latina, care se traduce prin „Eu, Zenobie, am pus (am oferit, n.n.) aceasta donatie.” Iar dedesubt se afla simbolul la care am facut referire – în fapt, o asa-numita chrisma, nimic altceva decât monograma Mântuitorului Iisus Hristos.

 Obiectul a facut parte din colectiile baronului Samuel von Brukenthal (1721-1803), guvernator al Transilvaniei între anii 1777 si 1787. În prezent, aceste colectii se afla în muzeul sibian care îi poarta numele. Pe de alta parte însa acest obiect a aprins multe patimi, multe deloc „ortodoxe”, devenind obiectul unor controverse aprige. Adeptii existentei unei populatii latinofone în Dacia dupa retragerea romana în timpul împaratului Aurelian (275 d.Hr.), argumentând crestinismul precoce al Daciei, precum si originea locala a artefactului si deci continuitatea si permanenta autohtonilor în nordul Dunarii.

 În schimb, adversarii acestei idei se refera la schimburile comerciale din epoca respectiva, dorind sa impuna ideea ca obiectul a fost importat, provenind de fapt de la goti sau gepizi – teoria aceasta vrând sa acrediteze ideea retragerii întregii populatii latinofone la sud de Dunare, în Dacia aureliana. O controversa falsa, în fond, motivata doar politic, care ar putea fi transata foarte simplu, prin analiza izotopica a bronzului din care a fost realizat acest ex-voto din Biertan.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU