Biserica Sfantul Ilie

miercuri, 25 iulie 2018

Aflata la 1,5 kilometri de municipiul Suceava, comuna Scheia, satul Sfantul Ilie, biserica avand acelasi nume, cel al Sfantului aducator de ploaie, a fost ridicata de Sfantul Voievod Stefan cel Mare.

 Ctitoria, inaltata pe locul unei mai vechi constructii din lemn pe temelie de piatra, distrusa, probabil, in urma unui incendiu, a fost construita in 1488, asa cum arata pisania de deasupra usii in pronaos „Io Stefan Voie-vod, fiul lui Bogdan Voievod, domn salt Tarii Moldovenesti, am zidit acest hram (casa), in numele Sfantului Prooroc Ilie; si a inceput in anul 6996 (= 1488), luna mai 1; si s-a sfarsit in acelasi an, octombrie 15”.

 Localitatea care s-a format in jurul bisericii a primit numele sfantului asezamant care a functionat ca manastire de calugari avand alaturi si o scoala de pregatire teologica.

 In secolul al XVII-lea biserica a fost reparata si zugravita de mitropolitul Varlam Motoc (1632-1653). Se presupune ca atunci, pe langa consolidarea fundatiei, s-au construit doi contraforti pe laturile de nord si de sud in dreptul zidului despartitor al pronaosului si s-a realizat decorul din caramizi paralelipipedice smaltuite.

 Constructia a avut de suferit in timpul luptelor cu Ioan al III-lea Sobieski si in perioada rascoalelor taranesti dar a urmat o intensa activitate culturala. In 1708 biserica a fost inzesteata cu icoanele imparatesti, realizate la Moscova iar calugarii au copiat o serie de manuscrise liturgice si au cumparat un exemplar din „Divanul sau galceava inteleptului cu lumea” al lui Dimitrie Cantemir. Desfiintata ca manastire la 29 aprilie 1785, Sfantul Ilie devine biserica parohiala.

 Ansamblul manastiresc este lasat in paragini iar chiliile sunt desfiintate. In 1792 un incendiu ii distruge in intregime acoperisul dar catapeteasma este salvata. La inceputurile secolului al XIX-lea se fac importante repa-ratii. Se inalta zidul de piatra, absolut necesar, in 1833 si in 1844 se reface clopotnita din lespezi de piatra. Alte interventii sunt cele din 1886 cand se realizeaza acoperisul de tigla in solzi si sunt tencuiti partial peretii exteriori.

 Biserica este construita in plan triconc si compartimentata in altar, naos si pronaos. Pronaosul este despartit de naos printr-un perete in care se afla o usa cu chenar. Are o turla pe naos, decorata cu firide alungite si asezata pe un soclu stelat. In exterior zidurile sunt sprijinite de cinci contraforti din piatra, cate doi pe absidele laterale si unul la altar.

 Peretii prezinta firide inalte si ocnite si sunt impodobiti cu caramizi smaltuite si unele asezate in dinti de ferastrau. Usa de la intrare este in arc frant iar ferestrele mici au chenare dreptunghiulare de piatra cu baghete incrucisate.

 Pictura din vremea lui Stefan cel Mare nu s-a pastrat dar a fost refacuta in secolul al XVIII-lea respectandu-se culorile si ordinea iconografica. In curtea bisericii langa perete se afla mai multe pietre funerare, foarte deteriorate, dintre care numai trei au fost partial descifrate.

IRINA STOICA