Totul despre filmele de Oscar: „Vacanta la Roma”

miercuri, 18 iulie 2018

În urma cu cateva saptamani am inaugurat o rubrica dedicata filmelor de Oscar, acelor pelicule care nu doar ca trebuie vizionate, ci si pastrate într-un colt profund al sufletului uman, unde sa patrundem atunci cand ne simtim mai tristi, mai încercati, mai zbuciumati si mai dornici de tihna, dar si de inspiratie si de un mesaj motivational. Pentru ca ne aflam în plin sezon al vacantelor, astazi va prezentam istoria mai putin stiuta a uneia dintre cele mai frumoase povesti de dragoste create vreodata la Hollywood – „Vacanta la Roma”.

 – „Mama comediilor romantice”, cum a fost supranumita de critici, pelicula „Vacanta la Roma” a lasat lumea muta de uimire în fata frumusetii ireale, nepamantene, a lui Audrey Hepburn, iar pe critici la fel de uimiti în fata talentului uluitor al tinerei actrite – care avea, de altfel, sa fie rasplatita cu un Oscar pentru prestatia ei. De asemenea, filmul a fost nominalizat la înca noua categorii, castigand premiul pentru cele mai bune costume si cel mai bun scenariu, si a deschis calea filmelor americane turnate la Roma – „Hollywood pe Tibru” cum au numit mucalitii acest fenomen.

 – Initial, studiourile au vrut ca protagonistii sa fie Elizabeth Taylor si Cary Grant, iar regizor Frank Capra, însa acesta din urma a refuzat salariul oferit, iar producatorii si-au dat seama ca o idila între o fetiscana de 17 ani, cat avea pe atunci Liz Taylor si un barbat matur, în varsta de 45 de ani, ca Grant, ar fi fost cel putin dubioasa, asa ca s-a recurs la solutia Peck-Hepburn.

 – Gregory Peck avea deja 18 filme  si patru nominalizari la Oscar la activ cand a fost distribuit în acest film alaturi de Audrey Hepburn, o debutanta în lumea mare a cinematografiei, care pana atunci jucase doar în productii marunte. Avand în vedere statutul de star al lui Peck, este lesne de înteles ca, potrivit contractului, numele lui trebuia sa apara singur pe genericul de deschidere al filmului. Doar ca, la putin timp dupa începerea filmarilor, Peck si-a sunat agentul si i-a spus ca numele lui Hepburn trebuie sa apara alaturi de al sau, înainte de titlul filmului. Omul i-a replicat ca asa ceva nu se poate, însa actorul l-a avertizat, sec: „Daca nu se poate, ma voi face de ras, pentru ca fata asta va primi Oscarul de la primul ei rol, în vreme ce eu am avut numai nominalizari si n-am castigat niciodata.” De prisos sa precizam ca s-a putut...

 – Regizorul William Wyler, la acea vreme nominalizat de opt ori la Oscar si laureat de doua ori, si-a dat seama ca Hepburn, desi o necunoscuta, este perfecta pentru rolul Printesei Ann de îndata ce a vazut-o la o auditie, în toamna anului 1951. Însa actrita juca în musicalul Gigi, pe Broadway, cu începere din 24 noiembrie, asa ca regizorul a încercat imposibilul: sa îi convinga pe mogulii de la Paramount sa amane filmarile cu cateva luni. Culmea, acestia au acceptat, asa ca filmarile au început abia în luna iunie 1952, în plina... vacanta romana!

 – În scena în care protagonistii îsi iau un dureros ramas bun, Audrey nu reusea deloc sa planga, asa ca regizorul turna dubla dupa dubla. În cele din urma, aproape de miezul noptii, Wyler a facut o criza de nervi: „Nu putem sta atatia oameni aici toata noaptea. Nu poti sa plangi odata, pentru numele lui Dumnezeu?” Speriata si rusinata, tanara actrita a izbucnit în cel mai natural plans care s-a vazut, probabil, vreodata pe un platou de filmare, iar scena s-a turnat cu mare succes. Evident, dupa aceasta izbucnire, regizorul si-a cerut scuze actritei.

 – Scena în care Peck îsi baga mana în „Gura Adevarului” si si-o retrage ascunsa în maneca, ca si cum i-ar fi fost retezata, a fost improvizata de actor. Acesta a vrut sa-i faca o farsa partenerei sale si si-a scos maneca atarnand, iar Audrey chiar a crezut ca s-a întamplat ceva si a tipat, speriata si surprinsa, reactia ei fiind surprinsa pe pelicula si ramanand în film si dupa montajul final.

 – Producatorii de la Paramount voiau sa faca filmul într-un studio de la Hollywood, unde sa reproduca din mucava marile monumente ale Romei, însa regizorul nici n-a vrut sa auda. Pana la urma, s-a ajuns la un compromis: regizorul urma sa filmeze la Roma, dar filmul avea sa fie facut alb-negru, pentru amortizarea costurilor. Si nu putem spune ca alegerea n-a fost buna, întrucat astfel minunata pelicula are toate ingredientele unei capodopere clasice alb-negru...

 – Desi premiul Oscar pentru scenariu i-a fost acordat lui Ian McLellan Hunter, nu el a fost scenaristul! Adevaratul autor al superbei povesti din „Vacanta la Roma” a fost Dalton Trumbo, genialul autor al scenariilor la „Spartacus” sau „Exodul”, care era însa în acea vreme trecut pe lista neagra a autoritatilor americane, fiind suspectat de activitati comuniste. Abia dupa 1990 lui Trumbo i s-a facut dreptate, fiindu-i acordat premiul Oscar atat de meritat pentru acest film.

 – Un castigator neasteptat al acestui film a fost compania italiana producatoare de motociclete Vespa, care a vandut peste o jumatate de milion de exemplare de scutere si motociclete dupa ce actorii din „Vacanta la Roma” se plimba în film pe un scuter Vespa.

 – Hepburn si Peck au devenit prieteni pentru tot restul vietii, iar la o petrecere data de actor, Audrey l-a întalnit pe actorul Mel Ferrer, care îi va deveni sot.

 – La ceremonia decernarii Oscarurilor, în martie 1954, Audrey a fost atat de coplesita dupa decernarea trofeului încat, dupa ce a tinut un discurs plin de balbaieli, a uitat statueta în toaleta doamnelor. Din fericire, Oscarul i-a fost returnat si au trait împreuna mult timp dupa aceea...

GABRIEL TUDOR