Evitarea crizelor de epilepsie

miercuri, 13 iunie 2018

Vorbim despre una dintre maladiile neurologice cele mai frecvente din lume, care afecteaza intre 500.000 si 600.000 de persoane numai intr-o tara precum Franta – o tara considerata printre cele mai civilizate din Europa si de pe mapamond – circa trei sferturi din acestia fiind tineri de pana in 18 ani. Totodata, un „deficit” regretabil de informare publica face din epilepsie una dintre cele mai eronate imagini patrunse in constiinta foarte multor oameni.

 Potrivit unui sondaj recent, doi francezi din trei recunosc faptul ca au foarte putine cunostinte sau niciuna, in legatura cu aceasta grava boala neurologica. Si ar trebui stiut ca daca anumiti bolnavi sufera de acest „mare rau”, cu hiperextensia corpului, convulsii si pierderea cunostintei, nu acestea sunt cele mai frecvente reactii specifice maladiei. In Romania...

Pierderea cunostintei

 Un lucru este cert: o criza de epilepsie nu se poate traduce decat prin absenta, timp de cateva secunde, a oricarei interactiuni cu mediul inconjurator. Este in special cazul copiilor, la care pierderea cunostintei se poate repeta – atentie! – chiar si de 200 de ori pe zi. Totodata, criza se poate manifesta si „numai” prin tremuratul buzei superioare ori prin tulburari mult mai complexe care afecteaza sfera constientei – de pilda, un sentiment subit de instrainare, de singuratate, de acel straniu déjà-vu sau printr-o reprezentare anormala a realitatii, la un moment dat. Cu toate acestea, se stie ca originile reale ale maladiei sunt foarte putin cunoscute, astfel ca in prezent se exploreaza mecanismele ce intra in joc, prin tehnici de varf, in acelasi timp testandu-se eficacitatea noilor medicamente, precum si potentialele piste non-invazive pentru a impiedica aparitia crizelor.

O maladie „electrica”

 Specialistii care se ocupa de aceste aspecte mentioneaza ca epilepsia este o asa-numita maladie „electrica” a creierului. La un moment dat, neuronii si retelele de neuroni au o activitate anormala, intensa, hipersincronizata la nivelul unei regiuni mai mult sau mai putin extinse.

 In acest context, zona vizata nu poate functiona normal. Prin urmare, manifestarile bolnavului variaza in functie de localizarea problemei. Medicamente exista, insa niciunul nu este curativ si, mai mult, eficacitatea lor, precum si efectele secundare nedorite variaza de la o persoana la alta. In cazurile „rebele” la tratamente este chiar posibil sa se extraga pe cale chirurgicala regiunea din creier care declanseaza criza, cu conditia ca ea sa nu fie una vitala!

Factori de mediu

 In conditiile mentionate mai sus se pot intelege mai bine eforturile si interesul lucrarilor destinate sa ii ajute pe pacienti sa previna crizele. Anumiti factori de mediu favorizanti sunt deja cunoscuti, cum ar fi respiratia accelerata si profunda la copii, stimularile vizuale intermitente intense, stresul sau emotiile puternice. Specialistul Stéphane Charpier mentioneaza: „Noi putem inregistra direct activitatea cerebrala datorita unor electrozi plasati in interiorul creierului pacientului care urmeaza sa fie operat. Acest lucru permite masurarea activitatii neuronilor lor inainte, in timpul si dupa o criza.”

 Obiectivul este acela de a detecta semnele premergatoare sau predictive ale activitatii anormale, pentru a putea trimite un semnal senzorial, vizual ori auditiv, capabil sa impiedice episodul de criza. O solutie, ce-i drept, chiar seducatoare pentru a-i ajuta pe bolnavi sa duca o viata mai normala. Ramane de vazut si cand va fi ea accesibila acestor nefericiti.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU