Umor la vedere

miercuri, 09 mai 2018

Un om inteligent are o arma secreta, simtul umorului. Un pictor inteligent are o arma la vedere, simtul umorului. Astfel putem sintetiza arta conceptualista a maestrului belgian René Magritte, amintind ca a fi conceptualist inseamna a pune in prim-plan ideea si apoi latura estetica. Pe Magritte l-au obsedat ideile cu care sa-l surprinda pe privitor, cu care sa-i puna o problema, facandu-l in acelasi timp sa zambeasca. Iata un exemplu:

 Magritte a pictat o pipa, iar sub ea a scris: „Aceasta nu este o pipa”. Un privitor contraataca: „Ba este o pipa!”. Artistul il pune la punct: „Atunci incearca s-o umpli cu tutun!” Dialogul este autentic, conform biografilor sai, si ne aduce aminte de celebra „invatatura” a lui Platon: „Ideea de caine nu musca”. Copilul Magritte, fiu de croitor, a fost – pana la 12 ani – martorul luptei mamei sale cu viata. Tatal o inchidea in dormitor din cauza tentativelor de suicid, dar in cele din urma ea s-a inecat in raul Sambre. Acel soc il va fi urmarit toata viata, balansand intre a crede sau nu realitatea.

 Tanarul Magritte picteaza si face slalom printre curentele impresionism, futurism (adoratia pentru progresul tehnologiei, initiat de italianul Filippo Marinetti in 1909) si cubism. La douazeci si opt de ani deviaza spre suprarealism, dar esecul de critica (1926) il arunca in depresie si pleaca la Paris. A fost deceptia care l-a propulsat inainte. Intalnirea cu André Breton (teoreticianul suprarealismului) este benefica pentru intreaga sa cariera. Din acel moment, trucarea realitatii devine o obsesie care-l va transforma intr-un mare povestitor al unei realitati care nu exista. Maestrul compune scenarii pe cat de simple, pe atat de enigmatice.

 Un obiect banal sau o fiinta o-bisnuita pusa intr-un context impropriu, contradictoriu si chiar absurd este o dovada de inteligenta artistica. Nu admira, dezleaga enigma! Acesta este mesajul majoritatii covarsitoare a operei unui om care nu cauta satisfactii emotionale, ci pune probleme. Ce-ati spune despre o umbrela deschisa care are deasupra un pahar de colectat apa ploii? Dar despre un nud de femeie care sta cu fata la privitor, dar un ecran transparent ne-o arata cu spatele, intre gat si solduri? O emblematica negare a realitatii este si sirena care este peste de la brau in sus, contrar legendei.

 O expresie a tristetii acestui maestru este si lucrarea „Indragostitii”, in care femeia si barbatul, in apropierea lor tandra, nu se vad din cauza salurilor groase care le acopera fetele. Chiar si cei care se iubesc intra intr-un impas al comunicarii. Ca si saltul acrobatului, care se dezintegreaza in aer si portiuni din trupul sau alcatuiesc un labirint absurd. Aducandu-ne o nuanta autobiografica, Magritte se imagineaza pictand o femeie reala, nu pe panza, ca un demiurg care-si inregistreaza visele. Aceasta lucrare se intituleaza „Incercand imposibilul” si caracterizeaza toata opera artistului... La batranete, marele maestru belgian devine obiect de adoratie pentru artistii curentului pop ai anilor 60, iar afisul filmului „Exorcistul” reproduce „Imperiul luminilor”. Imperiul in care René Magritte s-a refugiat la 68 de ani.

PAUL IOAN