Conservarea culturii traditionale

miercuri, 02 mai 2018

Pe 21 martie la sectia de etnografie a Muzeului Olteniei din Craiova a fost deschisa expozitia temporara „Oltenia si patrimoniul sau UNESCO”, eveniment dedicat Zilei Olteniei. Dupa cum a transmis Muzeul Olteniei, „prin acest demers expozitional, specialistii sectiei de etnografie au dorit sa puncteze elementele care tin de cultura traditionala romaneasca si care sunt menite sa conserve, sa salveze si sa promoveze elemente specifice culturii noastre traditionale”, in acest sens fiind aduse in atentia publicului obiecte incluse in patrimoniul universal UNESCO, apartinand ceramicii de la Horezu, scoarte traditional romanesti, martisorul traditional, Calusul – ca dans ritual.

 Vorbind despre extraordinara si unica ceramica de Horezu, sa amintim ca ea a fost acceptata in patrimoniul imaterial al UNESCO in anul 2012, complinind alte traditii si mestesuguri romanesti precum doina si dansul calusarilor. La Horezu, aproape toti localnicii sunt mesteri ceramisti, unii renumiti pe plan extern precum cei din familiile Bascu, Mischiu, Pietraru, Tambrea, Palosi, Olaru sau Vicsoreanu. Toti acestia au deprins mestesugul din generatie in generatie, pastrand modelele traditionale si autentice, dar imprimandu-si cu maiestrie propria originalitate.

 Mesterul olar Laurentiu Pietraru, pe care l-am cunoscut personal in urma cu zece ani,  este un artist autentic si locuieste, poate ca nu intamplator in Horezu, locul din mijlocul judetului Valcea despre care Alexandru Vlahuta scria ca este „podoaba mandrei Oltenii si unul dintre cele mai frumoase tinuturi ale tarii”, astazi, orasul Horezu fiind unul dintre cele mai importante centre de ceramica din intreaga tara. La Horezu, pe strada Olari, „de o parte si de alta a strazii te intampina case placate cu talere de ceramica, cu prepeleacul plin de oale, fiecare casa reprezentand, practic, un muzeu in miniatura”, lucru pe care le-am descoperit si eu in singura mea vizita la Horezu.

 Insa, din pacate, Horezu pare sa se cufunde treptat in vulgaritate si uitare. Astfel, in vara anului 2010, etnologul Corina Mihaescu constata ca „soseaua de intrare in Horezu ne-a dezvaluit (...) un peisaj agresiv, compus din chioscuri si tarabe ce expuneau cu emfaza fel de fel de ceramici, care mai de care mai stridente si mai iesite din orice fel de tipar traditional”. Culmea e ca aceste kitsch-uri se vand mai bine printre turistii neavizati pentru ca sunt mai colorate si mai ieftine, asta si din cauza materialelor de calitate inferioara. Putini sunt cei care se incapataneaza, precum Laurentiu Pietraru, sa reziste modei de prost gust si sa-si mentina afacerea cu ceramica de Horezu in picioare, scria in 2011 Marcel Lutic in revista Lada cu zestre din Iasi.

 Optimist din fire, Laurentiu Pietraru este convins ca oamenii vor realiza in scurt timp efectul dezastruos pe care kitsch-ul il poate avea asupra comunitatii: „Decizia unora dintre mesterii populari de a accepta, ba chiar de a profita de invazia marfurilor de proasta calitate, este intr-un fel indreptatita. Trebuie sa supravietuiasca cumva si aleg acest compromis. Mai grav este ca turistii sau amatorii de suveniruri cred, de cele mai multe ori, ca dau banii pe ceramica de Horezu, ceea ce nu este adevarat. Pentru ca negustorii nu au nici un interes sa le spuna adevarul, multi ajung acasa cu vaze, farfurii sau pitici din «Dragonul Rosu»”, constata cu amaraciune Laurentiu Pietraru.

GEORGE CUSNARENCU