Actori transformati de rolurile lor

miercuri, 18 aprilie 2018

Meseria de actor poate fi una extrem de solicitanta, mai ales pentru cei care i se dedica total, asimilând practic intregul caracter al personajului interpretat. Desi aceste performante, aclamate de critici si de cinefili, premiate cu cele mai importante distinctii, sunt incântatoare si merita urmarite, experienta pregatirii rolurilor respective si „recuperarea” dupa ele au transformat din temelii viata actorilor, asa cum o ilustreaza si exemplele de mai jos.

Janet Leigh – Psycho

 Astazi, numele lui Janet Leigh este aproape complet necunoscut, desi aceasta actrita este protagonista unuia dintre cele mai celebre momente din istoria cinematografiei: scena in care personajul lui Leigh este macelarit sub dus de un psihopat misterios. In interviurile acordate ulterior, actrita recunostea ca din acel moment s-a temut sa mai faca dus, iar in rarele dati in care facea statea permanent cu ochii deschisi si atintiti asupra usii de la baie.

Isabelle Adjani – Posesiune

 Orice fan al filmelor horror recunoaste ca „scena din metrou”, din filmul „Posesiune” (1981), regizat de Andrzej Zulawski, este una dintre cele mai socante si mai oribile din istoria cinematografului. Pentru rolul „Anna” din acest film, foarte tânara pe atunci Isabelle Adjani a fost rasplatita cu premiul Cesar (echivalentul francez al Oscarurilor), insa intensa solicitare fizica si emotionala pe care acest film a implicat-o a facut ca recuperarea dupa el sa fie extrem de dificila.

 Ulterior, Adjani va marturisi, intr-un interviu acordat revistei Paris Match, ca i-au trebuit ani de terapie pentru a scoate diabolicul personaj din mintea si sufletul ei, unde efectiv se cuibarise, si ca nu ar mai accepta niciodata un rol asemanator.

Adrien Brody – Pianistul

 Transformarea fizica a lui Brody pentru filmul Pianistul, din 2002, a fost evidenta, dar putini stiu ce tensiune mentala si emotionala a avut de trait actorul pentru a da viata personajului Wladyslaw Szpilmann – un rol care-i va aduce Oscarul. Intr-un interviu acordat BBC, actorul a marturisit ca spre a intra mai bine in pielea personajului a renuntat la apartamentul unde locuia, si-a vândut masina, si-a inchis telefonul si s-a mutat in Europa.

 Mai mult, a inceput sa se infometeze voit si a descoperit, uimit, ca aceasta este o provocare suprema: „Am trait pierderi, am trait tristeti in viata mea, dar nu mi-am imaginat disperarea pe care ti-o poate da foamea. Au existat momente in care nu am stiut daca o sa mai ies din experienta asta cu mintea intacta si am avut nevoie de un an si jumatate dupa ce am turnat filmul pentru a-mi reveni pe deplin.”

Johnny Depp – Spaima si scârba in Las Vegas

 Când Depp a fost abordat pentru a juca rolul principal din acest film, el a profitat de sansa de a-l portretiza pe Hunter S. Thompson, unul dintre eroii lui. In acest scop, s-a mutat in subsolul in care locuia Thompson, studiindu-i acestuia stilul si manierismele. Atunci când a inceput turnarea propriu-zisa a filmului, Depp intrase deja atât de bine in pielea personajului incât colegii de platou se intrebau daca nu cumva e sub influenta substantelor interzise.

 Chiar si la un an de la sfârsitul filmarilor, actorul era inca „setat pe modul Thompson”. El si Thompson au ramas buni prieteni pâna la sinuciderea acestuia, când Depp a platit 3 milioane de dolari pentru a-i indeplini amicului ultima dorinta traznita, imprastiind spre cer cenusa acestuia, dintr-o teava de tun!

Val Kilmer – The Doors

 Pentru a da viata legendei rockului psihedelic, Jim Morrison, in filmul „The Doors”, regizat de Oliver Stone in 1991, Kilmer a invatat mai intâi pe de rost versurile a 50 de cântece ale trupei  omonime si a petrecut sute de ore in studiourile de inregistrare, ascultând si privind filmari ale acestuia, spre a-i studia gesturile, felul de a vorbi si personalitatea. Pe platourile de filmare toti ii spuneau Jim si multi pretindeau ca nu este nicio diferenta intre vocea lui Morrison si vocea lui. Dar, dupa incheierea filmarilor, actorul a avut nevoie de numeroase sedinte de psihoterapie pentru a iesi din pielea controversatului personaj.

Heath Ledger – Cavalerul Negru

 Nu putem incheia aceasta scurta trecere in revista fara a-l aminti pe regretatul Heath Ledger, unanim considerat „cel mai bun Joker” din toate seriile Batman. Rolul a fost atât de bun incât i-a adus lui Ledger un Oscar, decernat postum, pentru ca actorul murise de o supradoza de droguri, in ianuarie 2008. In anii care au urmat de atunci s-a speculat intens asupra faptului ca acest rol i-a determinat sau cel putin i-a grabit sfârsitul, intrucât Ledger era pur si simplu obsedat de el.

 Inainte de inceperea filmarilor, actorul s-a izolat complet de lume, tinând un jurnal in care asternea toate gândurile nebunesti ce-i treceau prin minte, pentru a patrunde „pe tarâmul psihopatilor”, cum spunea el. Chiar si când nu era pe platourile de filmare, Ledger se comporta de parca ar fi fost tenebrosul personaj, care efectiv il poseda.

GABRIEL TUDOR