Soparle, tauri si „capcane pentru vise”!

miercuri, 11 aprilie 2018

In numarul precedent am relatat mai pe larg despre modalitati si ritualuri „inventate” de oamenii traitori peste tot, pe Pamant, pentru a se asigura ca Satan si alte forte/energii emanate de Rau nu vor putea sa le invadeze casa si sa le nenoroceasca vietile si familiile cu una, cu doua. Astazi va prezentam si cateva metode mai insolite puse in practica in acest scop.

 Alaturi de salamandra sau de peste, soparla constituie unul dintre motivele abstracte cele mai utilizate in arta berberilor, o populatie din nordul Algeriei a carei istorie urca in timp pana in neolitic (9000-3300 i.Hr.). Acest animal nu tocmai „gratios”, care odinioara isi gasea adapost taman prin casele oamenilor, dar... neaspirand decat la o convietuire pasnica cu acestia, era considerat un bun pazitor al acelei locuinte. La fel cum si la noi, inca de pe vremea romanilor, cum ne spun istoricii, se vorbea despre un fel de alianta neoficiala cu „sarpele casei”.

 Incepand cam de prin secolul al XIII-lea si odata cu nasterea fabuloasei civilizatii a incasilor, acestia se supuneau spiritual unui animal considerat sfant – lama – pentru a-si atrage protectia divinitatii Pachamama („Pamantul-Mama”). Insa, dupa cucerirea spaniola din veacul al XVI-lea, locuitori din sudul statului Peru de astazi au inlocuit blandul erbivor cu protectori mai puternici, probabil si sub influenta – totusi sangeroasei traditii hispanice a coridei: doi tauri modelati din lut, obiect asezat pe acoperis pentru a proteja casa. Dar nici japonezii nu au fost ocoliti de superstitii similare. E destul de cunoscuta astfel „pisica ce saluta”, despre care insa nimeni nu stie ce origini are. Se presupune ca reprezentarea ar veni cam de prin 1870, dintr-un templu din Osaka unde se vindeau asemenea figurine. Astazi, mica felina isi ridica labuta mai mult prin vitrinele magazinelor si restaurantelor, ca sa... atraga „musterii”!

 In fine, iesind din lumea patrupedelor purtatoare de noroc, sa mentionam si „capcana pentru vise” (de fapt, o „cursa” destinata capturarii si intemnitarii... cosmarurilor!) a „pieilor rosii”, nativii din America de Nord. Este vorba despre un cerc al carui centru e acoperit cu o plasa si de care atarna alte trei-patru cercuri, mai mici, impodobite cu pene. Potrivit traditiilor unor triburi nord-americane (Ojibwa, Sioux si altele), cosmarurile nocturne se impotmolesc in aceasta „panza de paianjen” si ard odata cu aparitia primelor raze de soare, nemaireusind asadar sa influenteze nefast acea casa. Cat despre visele „bune”, ele trec cu usurinta prin ochiurile plasei...

ADRIAN-NICOLAE POPESCU