Zambete din infern

marşi, 27 martie 2018

De fiecare data cand vorbim despre maestri care si-au depasit epoca, numele lui Giuseppe Arcimboldo apare ca fiind un soi de precursor al suprarealistului prin portretele sale vegetale – de fapt natura statica compunand natura vie. Dar „colegul” de suprarealism din Renastere, prea discretul Bosch este si un satiric incredibil, poate un fel de caricaturist al conceptelor biblice de rai, purgatoriu si infern.

 Suprarealistul mucalit Bosch, care a trait intre 1453 si 1516 (nascut in Brabant), ar putea fi considerat predecesorul lui Dalí – adica i-a luat-o inainte cam cu jumatate de mileniu! Mai simplu pentru comentatorii acelei epoci a fost sa-l catalogheze pe Bosch drept „alchimist”, „eretic” si chiar „sectant” (cu aluzie la probabila lui apartenenta la secta „Homines Intelligentiae”, care promova atingerea inocentei ceresti si „emanciparea mistica”). Eu personal imi permit sa am umila parere ca avem de-a face cu un exceptional caricaturist medieval, un satiric nemilos la adresa slabiciunilor omenesti si la adresa „pedepselor extralumesti” care-i asteapta pe cei pacatosi.

 Putine lucruri se stiu despre viata acestui discret, inteligent si plin de umor olandez. Contemporan cu gratiosul Botticelli, acel motor al artei Renasterii italiene, „caricaturistul” Bosch (asa semna, dupa numele localitatii natale, Hertogenbosch) pare un cinic pus pe glume macabre. Imaginatia lui nu merge spre fecunda sursa de inspiratie numita mitologie, ci scormoneste in propria fantezie deseori morbida cu nuante comice. Inteligentul si alchimistul Bosch scoate din jobenul propriei imaginatii animale care in mod cert apartin criptozoologiei. Sunt fiinte monstruoase insotite uneori de aparate sofisticate de tortura. Grotescul ne sufoca la fiecare secventa din tripticul „Gradina placerilor lumesti”, principala lui capodopera „suprarealista”. Fiecare scena din aceasta lucrare ampla (celelalte doua triptice importante fiind „Judecata de Apoi” si „Haywain”) poate deveni subiectul unui comentariu cu iz de povestire SF plasata in Evul Mediu. Caci inegalabilul pictor satiric (?) olandez Hieronymus Bosch si-a ras in barba de toate metehnele si apucaturile unei epoci ajunse la apogeul desertaciunilor. E suficient sa ne amintim si de faimoasa sa „Corabie a nebunilor” pentru a sesiza ironia necrutatoare a unui umorist neinteles la vremea sa si de aceea considerat „eretic” sau „mistico-grotesc”.

 Dar urzicatorul Bosch a stiut sa fie si sobru si chiar evlavios. Atunci cand este vorba despre scene din viata pamanteasca a lui Iisus, „suprarealistul medieval” nu mai este deloc caricatural, ci se inscrie in canonul temelor religioase. Exista o exceptie, si anume o ciudata lucrare „Iisus purtand Crucea”, in care indureratul Mantuitor este inconjurat de figuri caricaturale furioase, cu grimase de manie inexplicabile. Criticii spun ca, totusi, bizara lucrare ar fi a unui imitator al lui Bosch... Scenele fantastice din „Infernul” sau „Tentatiile Sf. Anton” depasesc orice imaginatie a epocii si ne duc cu gandul spre fanteziile aiuritoare ale baronului Münchhausen. Un cuplu de oameni in varsta care zboara pe spatele unui peste urias, un pacatos imbratisat de un porc, o femeie dezbracata in compania unui iepure gigantic si a unei mostruozitati cu alura de sobolan... Iata grotescul dezlantuit de unul dintre cei mai interesanti pictori ai Evului Mediu tarziu. (In foto numai detalii.)

PAUL IOAN