Nebunii frumosi ai marilor ecrane

miercuri, 21 martie 2018

Hollywoodul a fost, este si va ramane, un sinonim al stralucirii, clasei, sofisticarii si frumusetii. Imaginile actritelor si actorilor desprinsi parca din povestile cu zane si feti-frumosi au fermecat generatii. Dar cati stiu oare adevarurile ascunse dincolo de magia peliculei de celuloid? Cati cunosc ca în spatele mastii de barbati cuceritori si de femei sarmante s-au ascuns, de multe ori, cele mai bizare vicii si capricii din cate se pot imagina? Va propunem, în randurile urmatoare, sa face un mic tur al acestei „galerii a ciudatilor” din lumea filmului.

Cary Grant, un profet al drogului LSD

 Nascut într-o familie saraca din Bristol, cu un tata adulterin si o mama care a disparut rapid din viata lui, fiind internata într-un azil de boli nervoase, Cary Grant, unul dintre cei mai mari actori ai tuturor timpurilor, a fost chinuit zeci de ani de demonii ascunsi ai nefericitei sale copilarii. Dupa decenii de frustrari, el a fost îndemnat, la începutul anilor 60, de catre sotia lui, sa apeleze la o terapie revolutionara: cea cu LSD, drogul simbol al generatiei hippy.

 Între 1958 si 1961, Grant a efectuat peste o suta de „calatorii astrale”, devenind, din cauza drogului, cu totul alt om: fire timida, interiorizata, fugind de reporteri, el a început sa-i contacteze pe oamenii din presa, sugerandu-le interviuri în care sa laude efectele miraculoase ale curei urmate. Practic, Grant a devenit profetul noului drog, dar acest lucru nu i-a afectat cariera, el continuand sa evolueze în filme, fara sa faca un secret din noua lui pasiune, care-i dadea trairi uluitoare – de pilda, povestea unei reviste glossy ca într-o viziune indusa de LSD se vazuse ca un penis urias care se îndrepta catre America, urmand sa distruga California! Culmea este ca el si-a anuntat retragerea din cariera în plina glorie, în 1966 – întamplator sau nu anul în care drogul LSD a fost declarat ilegal si interzis ca medicament.

Orson Welles, un geniu obsedat de propriul nas

 În lumea filmului, actorii au adesea o problema cu propriul nas, fiind de parere ca acesta ar fi prea mare si încercand sa-l mai micsoreze, cu ajutorul chirurgiei estetice. Exceptia notabila? Orson Welles. Controversatul actor, regizor si producator era obsedat de faptul ca are o fata prea mare pentru un nas atat de mic si le cerea machiorilor sa gaseasca solutii pentru aceasta problema. Acestia erau nevoiti sa-i ataseze cu adeziv tot felul de proteze, cu cat mai mari, cu atat mai bine pentru moralul lui Welles, astfel ca la finalul carierei, nasul lui parea o excrescenta bizara, aparuta în mijlocul fetei. Ciudatenia si mai mare este ca, dupa fiecare film, artistul nu-si arunca protezele, ci le denumea, le punea în cutii speciale pe care le tinea într-un loc special din casa si apoi le lua la petreceri pentru a face cu ele trucuri magice...

Joan Crawford, o egoista dominata de gelozie

 Aparent, Joan Crawford a fost o femeie model si o artista de exceptie. De trei ori nominalizata la Oscar, dedicata pana la obsesie cauzelor caritabile, ea a adoptat cinci copii si a fost laudata permanent de presa. Dar în spatele acestei atitudini s-au aflat multe secrete pe care actrita nu a dorit sa le faca publice – iar idila cu Marilyn Monroe a fost doar cel mai mic dintre ele.

 Dupa moartea lui Crawford, una dintre fiicele sale, Christina, a scris o carte în care dezvaluie lucruri socante despre mama ei vitrega: ca, pentru a-si satisface obsesia de a înfia copii a recurs la mijloace ilegale, ca le batea frecvent în copilarie si ca era atat de mistuita de ura împotriva marii sale rivale, Bette Davis, încat a organizat o adevarata campanie printre membrii Academiei de Film, cerandu-le sa n-o voteze pe aceasta. Mai mult, ea a facut lobby pe langa celelalte actrite nominalizate, rugandu-le sa accepte ea Oscarul în numele lor – ceea ce s-a si întamplat, laureata, Anne Bancroft, cedandu-i geloasei Crawford aceasta favoare.

Peter Sellers, terorizat de culoarea purpurie

 Renumit pentru personajele extravagante carora le-a dat viata pe marele ecran, de la Dr Strangelove la Inspectorul Clouseau, Peter Sellers nu a fost prea diferit de ele nici în viata reala. Avea accese de furie, certuri violente cu toate cele trei sotii pe care le-a avut (pe una a amenintat-o chiar ca o împusca!). Era rasist si profund superstitios – si profitand de acest lucru, regizorul italian Vittorio de Sica a încercat sa-i joace o farsa, afirmand ca în traditia italiana purpuriul ar fi culoarea mortii. Dupa ce l-a îndoctrinat suficient de mult cu aceasta convingere, el a trimis pe platou o figuranta îmbracata din cap pana-n picioare în purpuriu! Evident, Sellers a facut o criza de isterie si, desi echipa de filmare a încercat sa-i explice ca fusese o gluma, fobia lui fata de culoarea purpurie avea sa-l însoteasca pana la sfarsitul vietii.

Elizabeth Taylor, logodita din gelozie!

 Povestea idilei cu nabadai dintre Richard Burton si Elizabeth Taylor este binecunoscuta. Mai putin cunoscut e faptul ca faimosii actori erau atat de înversunati în relatia lor de dragoste/ura încat au fost capabili de initiative socante. De pilda, pe cand jucau în musicalul „Vieti particulare”, semnat de Noel Coward, cei doi, care erau deja divortati, au tras o cearta zdravana si si-au înecat, fiecare, amarul în alcool.

 Prestatiile scenice au avut de suferit si, cand Taylor s-a îmbatat atat de rau încat nu a mai putut urca pe scena, Burton, satul, a anulat restul spectacolelor, a plecat la Las Vegas si s-a casatorit cu actrita Sally Hay. Cand „frumoasa cu ochi violeti” s-a trezit din aburii alcoolului si a aflat vestea, si-a anuntat imediat logodna cu un alt actor, Victor Luna. Mult mai tarziu, actrita avea sa recunoasca faptul ca, daca Burton n-ar fi murit, cu siguranta s-ar fi maritat cu el pentru a treia oara. (Va urma)

GABRIEL TUDOR