Va fi ridicat oare valul?

joi, 14 decembrie 2017

Comentam in articolul de saptamana trecuta ca rockerul Tom DeLonge a lansat, pe 10 octombrie 2017, organizatia intitulata Academia de Arte si Stiinte „To The Stars” (AAS/TTS), la care a atras foste personalitati de rang inalt ale CIA, ale Departamentului Apararii, ca si cercetatori de varf, cu acces la proiecte militare clasificate. Scopul ar fi sa patrunda indaratul secretelor guvernamentale privind fenomenul OZN.

 Intrebat cum a reusit aceasta performanta, Tom DeLonge spune ca s-a folosit de notorietatea sa artistica. A avut ocazia rara sa-si prezinte ideile unei personalitati din Departamentul Apararii, care a lucrat in cadrul programelor speciale derulate in „Aria 51”. Aceasta persoana i-a facilitat mai multe alte intalniri, clandestine, in timpul unor calatorii secrete care au durat 18 luni. La un moment dat, chiar si ziarul Wall Street Journal si alte cateva agentii de stiri anuntau ca unele vedete rock au participat la video-conferinte cu militari de rang inalt si cu contractori din domeniul apararii; dar n-au aflat mai mult. Din discutiile avute cu acest prilej, DeLonge spune ca a tras trei invataminte: (1) ca exista secrete privind lucruri care nu ar fi trebuit sa fie niciodata ascunse; (2) ca unele dintre secretele care erau justificabile la un moment dat, ar trebui acum dezvaluite; (3) ca exista lucruri care sunt atat de inimaginabile incat nu ar trebui sa fie niciodata facute publice.

Secrete si povesti

 DeLonge a istorisit toate acestea si in cartea sa, aparuta in mai 2017, Sekret Machines, scrisa impreuna cu un romancier de succes. Putin timp dupa aparitie – spune el – a fost vizitat de un barbat de la o anumita agentie. „Conversatia m-a pus rapid pe locul meu. A fost prima data cand mi-am dat seama de imensitatea implicatiilor de securitate nationala ale subiectului OZN”. Vizitatorul i-a spus: „Dupa ce a aparut cartea voastra, au venit apeluri de pretutindeni. Stii lucruri pe care nu trebuie sa le stii. Si trebuie sa aflu cine naiba esti”. Dar, doua zile mai tarziu, investigatorul si-a dat seama – spune DeLonge – ca el era respectuos, umil si dedicat acelorasi obiective pe care le au si oamenii in uniforma. Rockerul, la randul sau, a inteles ca Departamentul Apararii „are o cultura a secretului, nu din dispret sau neincredere fata de cetatenii sai, ci pentru ca astfel protejeaza vieti, tehnologii si metode”. Pe de alta parte, nu e in sarcina lor de serviciu sa ne ajute sa intelegem Universul, evenimente trecute, ori de ce au fost luate anumite decizii, in ceea ce priveste fenomenul OZN, in ultimii 70 de ani. Ei sunt prea ocupati cu altele pentru a se ocupa de asta. La lansarea Academiei „To The Stars” s-a dat de inteles ca un obiectiv inca nerezolvat este construirea unui „mecanism de finantare perpetua care sa poata ataca continuu aceste trei lucruri: industria aerospatiala, stiinta si divertismentul”.

 Chris Mellon, fost asistent adjunct pentru informatii al Secretarului Apararii, unul dintre membrii fondatori ai AAS/TTS, a incercat sa explice de ce este utila combinarea stiintei si a divertismentului intr-o singura companie. „Avem nevoie de povestiri care sa ne relateze experientele, sa transmita informatii ca lumea sa inteleaga mai bine. Povestirea si cercetarea rationala trebuie sa lucreze mana in mana”.

 Pentru a ilustra implicarea fenomenului OZN in activitatile militare, Mellon a descris un caz mai putin cunoscut. Pe 14 noiembrie 2004, o zi cu un soare stralucitor, USS Nimitz, unul dintre cele mai mari portavioane americane, cu un echipaj de mii de oameni, opera in larg, nu departe de San Diego, escortat de USS Princeton, un crucisator posedand cel mai sofisticat sistem de aparare navala din lume.

 In timp ce aceste nave erau angajate intr-un exercitiu de rutina, o aeronava neidentificata a aparut pe radar indreptandu-se direct catre grupul de lupta. Aeronava nu avea transponder si nu raspundea la apelurile radio. Cei de pe Princeton au contactat imediat doua avioane F-18, aflate deja in zbor, pentru a intercepta tinta. Pe masura ce s-au apropiat, cei patru aviatori de pe aceste aparate au vazut ca obiectul nu avea nici aripi, nici esapament. Era alb, fusiform, lung de aproximativ 12 metri si gros de vreo 3,5 metri. Cand unul dintre cele doua avioane de vanatoare s-a indreptat spre obiect, acesta s-a reorientat brusc spre F-18. Cu manevre care sfidau legile fizicii, strania aparitie a ocupat o pozitie drept in spatele avionului. Aparatele foto au capturat imagini ale obiectului, inclusiv in infrarosu. Ele arata o tehnologie care depaseste tot ce cunoastem la ora actuala. Temandu-se pentru siguranta lor si avand combustibilul pe terminate, ambele F-18 au revenit la Nimitz. Cu toate acestea, obiectul ciudat a ramas in vecinatatea portavionului timp de mai multe ore, fiind monitorizat de USS Princeton si de radarul bord al unui avion E-2 Hawkeye. La un moment dat, obiectul a urcat pana la 24 de kilometri, apoi a coborat, cu o viteza supersonica, ajungand la o oprire completa, la doar 50 de metri deasupra oceanului; apoi si-a reluat din nou calatoria. Au fost expediate mai multe avioane F-18, in urmarirea lui, dar din nou, in plina zi, masinaria secreta evita cu usurinta aparatele de zbor. Zeci de militari, aflati la bordul diferitelor avioane si nave implicate au fost martori la aceste contacte. Iar aviatorii navali – a precizat Mellon – sunt cei mai buni observatori posibili. Toti au autorizari inalte de acces la secrete. Toti sunt testati pentru droguri, sunt patrioti, au o vedere excelenta si cunostinte avansate de aviatie si aeronautica. In mod clar, intrusul nu era o aeronava experimentala din S.U.A. Dar a cui putea fi? Chris Mellon, ca si alti oficiali, care acum fac parte din Academia „To the Stars”, s-au intalnit atunci, dupa incident, cu pilotii implicati, care le-au confirmat detaliile. Cazul este descris si intr-un articol oficial, care poate fi gasit pe web. Iar povestea de mai sus este departe de a fi singura de acest fel.

 Luis Elizondo, fost director in cadrul Biroului Secretarului Apararii al S.U.A., a condus, timp de aproape un deceniu, un program secret de identificare a amenintarilor posibile din partea unor fenomene aerospatiale neidentificate. In aceasta calitate, el s-a convins ca fenomenul OZN este intr-adevar real. Acum, in cadrul AAS/TTS, Elizondo spera sa puna la punct o aplicatie care sa permita oricui sa fie avertizat, pe telefonul mobil, cand un eveniment de tip OZN are loc in zona sa. In felul acesta, milioane de oameni vor putea colabora virtual, in timp real, la documentarea unor evenimentele de acest tip.

 Desigur, printre ufologi, nu au lipsit nici vocile sceptice cu privire la succesul acestei initiative. Unii s-au intrebat: Este oare prezenta unor „initiati guvernamentali” intr-o organizatie OZN ceva fara precedent? Promite oare progrese semnificative in acest domeniu? In anii 1950 si 1960, organizatia ufologica NICAP avea cativa fosti ofiteri CIA de rang inalt in conducerea sa. De pilda, in 1957, Roscoe Hillenkoetter, primul director al CIA (1947-1950), a devenit membru al consiliului de administratie al NICAP. Tot in 1957, colonelul Joseph Bryan III, fondatorul si seful Statului Major al Razboiului Psihologic de la CIA, a devenit membru al consiliului NICAP. Mai multi fosti oficiali ai CIA au devenit, de asemenea, afiliati la NICAP. In ciuda tuturor acestora, NICAP nu a obtinut si nu a dezvaluit niciodata vreun presupus secret OZN detinut de guvern. In 1973, fostul consultant al Air Force, Dr. J. Allen Hynek, a anuntat formarea Centrului pentru Studii OZN (CUFOS). In ciuda participarii a numerosi oameni de stiinta, care avusesera acces la proiecte clasificate, CUFOS nu a schimbat nimic in controversa OZN.

OZN si divertisment

 Cat despre intentia declarata de a combina „cercetarea” OZN cu cinematograful si cu alte forme de divertisment, succesul unei asemenea intreprinderi depinde foarte de multi factori si nu este automat garantat.

 Ufologul belgian André Skondras, de pilda, crede ca daca aparitia AAS/TTS nu va genera „valuri de soc” in guvernul S.U.A., printre reprezentantii stiintei oficiale, ca si in randul marilor organizatii media, rezultatul va fi acelasi cu al altor eforturi de dezvaluire esuate, cu referire la Stephen Bassett, ori Steven Greer. Iar, la ora actuala, e suficient sa vorbesti, in fata marelui public, despre extraterestri si farfurii zburatoare ca sa fii considerat dus cu pluta. Prin multe decenii in care lumea a tot fost inundata, intentionat, cu o multime de gunoi, minciuni si dezinformare, subiectul OZN a fost, din nefericire, transformat intr-un subiect tabu si toxic, de care nimeni cu o minte obisnuita nu s-ar atinge vreodata in public si despre care toti cred ca nu are nicio baza. In toti acesti ani, populatia (stiintifica si media) a ajuns sa fie conditionata sa gandeasca astfel. Skondras spune ca spera totusi sa se insele si ureaza mult succes echipei To The Stars pentru a inversa acest mod de gandire.

DAN D. FARCAS