In urma lui Napoleon al III-lea

joi, 16 noiembrie 2017

Infrangerea trupelor franceze in razboiul cu prusacii si plecarea in exil a imparatului Napoleon al III-lea a generat o bulvesare politica uriasa in Franta. Consecinta directa a noilor opinii despre viitorul tarii a fost ceea ce istoria numeste „Comuna din Paris” sau „A Patra Revolutie Franceza”. Un guvern provizoriu a condus Parisul de la 28 martie 1871 si pana la 28 mai 1871. Foarte pe scurt, se poate spune ca aceasta noua si temporara putere executiva a fost prima forma de conducere a societatii de catre clasa muncitoare, in perioada Revolutiei industriale.

 Razboiul franco-prusac s-a terminat cu o uriasa infrangere a fortelor franceze. Insusi Napoleon al III-lea (cel care initiase conflictul in iulie 1870), dupa Batalia pierduta de la Sedan (1 septembrie 1870), a fost capturat, iar Franta a redevenit republica (a treia). Imparatul a murit in exil in Anglia, in 1873. Guvernul provizoriu format avea o sarcina dificila. Parisul a fost asediat de fortele prusace din septembrie si pana la 28 ianuarie 1871. In acest timp, in revoltele parizienilor se facea auzita tot mai pregnant ideea de „republica democratica si sociala”.

„Saptamana insangerata”

 Pe de alta parte, luptatorii din razboi formasera Garda Nationala, care devenise si o forta politica antimonarhica, cu multi ofiteri socialisti si radicali. O mare lovitura morala a primit Parisul cand armata prusaca a defilat triumfal prin capitala la 18 ianuarie.

 Dupa retragerea prusacilor, lucrurile s-au complicat in mod foarte grav la Paris. Noul guvern provizoriu (condus de Adolphe Thiers) simtea ca populatia este in fierbere si s-a mutat la Bordeaux. In acel moment, fortele politice ale Garzii Nationale au preluat puterea la Paris. Guvernantii au vrut initial sa distruga noua conducere, dar armatele trimise au fraternizat cu rebelii (comunarzii). In tumultul politic din acea perioada, parizienii (circa doua milioane de persoane) cereau autoguvernare.

 Guvernul social sau „Comuna din Paris” a fost proclamat la 28 martie 1871 si a durat pana la 28 mai 1871. Noua putere folosea un steag rosu socialist si a trecut imediat la masurile social-democrate. Au fost ameliorate relatiile de munca muncitor-patron, drepturile femeilor, recompensele si pensiile celor afectati in razboi si in asediul de patru luni. Un decret controversat al comunarzilor a fost privitor la separarea Bisericii de stat, decret numit si laicizarea societatii. Dar in toata aceasta perioada de schimbari efervescente, unele chiar radicale, guvernul oficial de la Bordeaux se pregatea sa ia cu asalt Parisul.

 Fortele numite „Cei de la Versailles” s-au intarit si cu prizonierii intorsi din Prusia, astfel incat comunarzii au constatat ca sunt in inferioritate numerica. Au inceput luptele de recucerire a capitalei si episodul decisiv a fost numit „Saptamana insangerata”, adica 22-28 mai 1871, cand asaltul furibund al fortelor guvernamentale a zdrobit ultimele baricade comunarde.

Final teribil

 Ura dintre cele doua forte frantuzesti fusese atat de mare, incat abia dupa destramarea Comunei s-a manifestat in mod cumplit. Mai multe cronici vorbesc despre aproape 20.000 de oameni executati si alte mii inchisi si deportati. Estimarile nu sunt foarte precise, dar unii comentatori ajung si la suma de 50.000 de ucisi in „Saptamana insangerata”.

PAUL IOAN