Dale fantomelor...

mari, 26 septembrie 2017

V-ati intrebat vreodata daca fantomele – admitand ca ele exista (daca nu cumva si a spune ca exista este un nonsens) – pot lasa urme pe unde trec? Este posibil, insa trebuie sa fim capabili sa le detectam. Oricum, in filmele horror avem parte de asemenea urme din belsug!

 Totusi, vorbim acum despre asa-numitii vanatori de fantome, care sustin ca spiritele provoaca o scadere brusca si inexplicabila a temperaturii ambientului, la trecerea lor, precum si variatii ale campurilor electromagnetice. Aceste „urme” sunt usor de captat cu ajutorul tehnologiei potrivite, dar cel mai bine este ca atentia sa se indrepte si catre curentii de aer, care pot influenta masuratorile, dand rezultate eronate.

 Mai vizibile sunt ectoplasmele, „amprente” care parasesc corpul inconsistent al spiritului si care variaza de la simpli bulgari de energie la forme humanoide. Se spune insa ca intre „marii clasici” ai cladirilor bantuite un loc important il ocupa sferele de lumina. Sunt un fel de licurici ai spatiilor interioare si pot fi descoperite cu ajutorul aparatelor foto si al camerelor video in infrarosu. Uneori, acestea se poate sa fie confundate cu efectele luminoase reflectate de particulele de praf.

 Si, fiindca tot vorbim despre fantome, nu ar fi rau sa incercam sa descifram simbolurile clasice ale imaginii unei asemenea entitati: o silueta ce sugereaza un corp uman acoperit cu o panza alba (mai vulgar, se spune ca ar fi... un cearsaf!), care se deplaseaza zornaind un lant invizibil pentru noi. Aceasta reprezentare a spectrelor a aparut in secolul al XIII-lea. Panza alba ar fi, de fapt, giulgiul in care erau infasurati mortii, in timp ce lantul simbolizeaza legatura – blestem, invidie, dorinta de razbunare etc. – care retine sufletul defunctului in lumea celor vii si il impiedica sa patrunda, cum ar fi si firesc, in lumea de „dincolo”.

 In zilele noastre, descrierea fantomelor in Statele Unite si in Europa mai face uneori trimitere la clasicul giulgiu, dar se pare ca lanturile s-au cam demodat! In schimb, in Japonia, tara unde fantomele par ca misuna pretutindeni, exista zeci de categorii de spectre.

 Cele mai infricosatoare si mai periculoase sunt femeile invesmantate in alb (pentru niponi albul fiind culoarea doliului, a mortii), cu fata de o paloare nepamanteasca si cu plete negre, lungi, care le ascunde chipul. Sunt fantome si „fantome”, ce sa mai spunem?!

ADRIAN-NICOLAE POPESCU