Cand starurile debuteaza cu stangul

joi, 07 septembrie 2017

In general, atunci cand ne gandim la vreo vedeta a marelui ecran, ne imaginam ca talentul, charisma si, in multe dintre cazuri, frumusetea acesteia au fost suficiente pentru a-i asigura, inca de la primul tur de manivela al aparatului de filmat, un succes incontestabil.  Si totusi, au existat destule situatii de actori celebri pentru care primul contact cu platourile de filmare a fost atat de nefericit incat unii dintre ei chiar s-au gandit serios sa incerce alta meserie. Cateva asemenea exemple, in randurile de mai jos

Elizabeth Taylor

 „Frumusetea cu ochi violet” nu a fost mereu diva adulata a celei de-a saptea arte, cum o cunoastem cu totii astazi. Dimpotriva, chiar primul ei film a fost un dezastru! Impinsa de la spate de mama ei, care vedea in ea un copil-minune de genul lui Shirley Temple sau Judy Garland, Liz a debutat la doar 9 ani in filmul „Se naste unul la fiecare minut” (1942).  Regizorul a fost foarte nemultumit de ea, inca de la primele probe: „Fetita asta n-are nimic atragator... Ochii ii sunt batraniciosi si nu are o fata de copil”. Insistentele mamei, care a tras sforile necesare, au facut insa ca Liz sa apara in film, dar, dupa esecul total al acestuia pe piata, studiourile Universal i-au reziliat contractul, incheiat pe sapte ani. Dupa doar doi ani insa, adolescenta Liz, intrepretand rolul unei tinere calarete care vrea sa participe la un derby hipic, avea sa devina idolul Americii, odata cu lansarea filmului „Vis de glorie”. Drumul ei spre glorie era deschis...

Marlon Brando

 Un alt actor despre care s-a spus, la debut, ca „joaca fals” a fost Marlon Brando. In 1950, la varsta de 26 de ani, Brando a interpretat rolul unui veteran de razboi paraplegic, care cauta sa se reintegreze in viata civila. Faptul ca scenele in care aparea nu au fost filmate in intregime, ci pe bucati, nu i-au permis tanarului Brando sa mentina „adevarul emotional” si sa-si reintre de fiecare data cu usurinta in dramaticul rol. Confuz, ezitant si chiar balbaindu-se, la un moment dat, el l-a facut pe regizorul Fred Zinnemann sa se intrebe daca nu cumva era cazul sa incredinteze rolul altcuiva. Dar Elia Kazan l-a convins sa-l pastreze pe Brando, chiar daca acesta nu a impresionat decat putini critici. Sprijinul lui Kazan a venit la momentul potrivit, daca ne gandim ca, peste cateva decenii, Brando avea sa castige doua Oscaruri si sa fie considerat unul dintre cei mai magnifici actori ai tuturor timpurilor.

Jane Fonda

 Provenind dintr-o dinastie faimoasa de actori, Jane Fonda a realizat inca de la debut ca uneori nu e suficient sa te recomande nici talentul,  nici vocea si nici macar familia... Filmul sau de debut, „Tall Story”, din 1960, e o comedie usurica in care actrita atrage atentia printr-un singur fapt: prin scenele de dragoste total nereusite cu partenerul ei din film, interpretat de Anthony Hopkins. Stangacia ei a fost dublata de faptul ca Hopkins era gay (inca nedeclarat) si a jucat groaznic secventele in care trebuia sa faca dragoste cu frumoasa tanara. Criticii au maturat cu amandoi actorii pe jos, dar ambitioasa Jane avea sa-si ia, peste nu multi ani, o spectaculoasa revansa prin rolul din „Barbarella”...

Kirstie Alley

 Laureata cu Globul de Aur si Premiul Emmy, simpatica actrita din seria „Uite cine vorbeste” nu are amintiri prea placute legate de debut. Chiar daca, atunci cand a auzit ca a fost aleasa pentru un rol in filmul Star Trek II: Furia lui Khan (1982) a crezut ca o asteapta gloria eterna! Prestatia sa a fost criticata atat de specialisti, cat si de public, actrita fiind acuzata de „cabotinism” pentru emfaza cu care a dat viata personajului Saavik, o creatura ciudata, jumatate romulan, jumatate vulcanian. Avand in vedere ca majoritatea replicilor i le-a dat, in film, legendarul Leonard Nimoy, nu-i de mirare ca actrita s-a simtit coplesita de aceasta responsabilitate...

Brad Pitt

 Desi aparuse deja in cateva reclame la produse comerciale si voia sa devina actor, Brad Pitt nu a avut un prim contact prea stralucit cu aceasta profesie. Numele lui a aparut pentru prima oara pe genericul unui film in 1987, in pelicula „Zero barat”, avandu-l in prim plan pe Robert Downey Jr. Pitt a avut un rol minor, de bataus intr-un bar, dar prestatia sa a trecut total neobservata de critica, determinandu-l pe actor sa-si puna intrebari legate de cariera sa. Anul urmator insa el a primit primul rol principal intr-o coproductie iugoslavo-americana, „Fata intunecata a Soarelui”, in care joaca rolul unui tanar suferind de o boala dermatologica rara. Culmea ghinionului, filmul a fost lansat in 1997, dupa incheierea razboaielor din fosta Iugoslavie, si cand Pitt era deja un superstar, iar criticii de film au apreciat ca este unul dintre cele mai mari roluri facute de el!

GABRIEL TUDOR