Artistul si politica

joi, 07 septembrie 2017

Pictorul francez Gustave Courbet a fost un reprezentant al realismului francez, amic cu Baudelaire si remarcat de timpuriu de Ingres si Delacroix. A avut vederi politice de stanga si a fost profund implicat in evenimentele istorice sangeroase numite generic „Comuna din Paris”. Nascut in estul Frantei, in 1819, Courbet ajunge, la douazeci de ani, la Paris pentru a urma cursuri de drept. Insa increderea in vocatia sa si boema pariziana – frecventa agitata braserie Andler, unde se facea apologia realismului in pictura – il determina sa studieze clasicii la Louvre si sa faca o calatorie documentara in Olanda. Dar mai este atras si de confruntarile politice de idei din tumultuoasa perioada a lui Napoleon al III-lea. Spiritul lui Courbet este atasat preponderent de tezele republicanilor cu aroma socialista si de aceea face un gest controversat: refuza Legiunea de Onoare din partea lui Napoleon al III-lea!

 Proclamarea Republicii in 1870 il aduce in postura de presedinte al comisiei muzeelor Frantei. In aceasta calitate, orientarea sa politica il determina sa aiba o initiativa politico-artistica radicala, care il va urmari toata viata: dislocarea si mutarea celebrei Coloane Vendôme, monumentul care glorifica razboaiele napoleoniene si, practic, militarismul ofensiv al lui Napoleon I (Colonne Vendôme are 44,3 metri inaltime, placata cu bronz, in varf fiind o statuie a lui Bonaparte). Un an mai tarziu, evenimentele se precipita si Courbet se alatura Comunei din Paris. Dar comunarzii sunt mult mai infocati adversari ai lui Bonaparte si decid distrugerea Coloanei „infamante”. Numai ca sangerosul an 1871 inseamna si infrangerea comunarzilor. Pictorul nu va fi uitat si in 1873, presedintele Mah-Mahon decide reconstruirea Coloanei Vendôme, iar Courbet, dupa sase luni de inchisoare, este obligat sa plateasca intreaga suma alocata refacerii monumentului. Era vorba despre 323.000 de franci, iar sarmanul artist reuseste sa obtina plata in rate, pe o perioada de 33 de ani – aproximativ cate 10 mii de franci pe an.

 Ruinat, cu casa si toate bunurile confiscate, inclusiv panzele, Gustave Courbet pleaca in exil in Elvetia. Acolo va ramane pana la finele vietii, aciuat pe malul lacului Léman. Vizitat sporadic de amici, maestrul se straduieste sa picteze si sa sculpteze pentru a vinde cat mai multe opere. Din pacate, nu este vizitat de fosta sa mare iubire, Virginie Binet, deoarece nu recunoscuse copilul nascut de aceasta... Uriasa datorie care-l apasa l-a determinat sa refuze intoarcerea in patria natala pana cand nu se dadea o amnistie generala, pentru toti fostii comunarzi. A murit in 1877, fara sa apuce sa plateasca nici macar prima rata pentru Coloana.

 Socialismul lui Gustave Courbet a fost unul al ideilor, dar nu si al operei. Criticii n-au remarcat nici o lucrare cu iz proletar. Doar in ampla panza „Atelierul pictorului” apar mai toate paturile sociale. In schimb, realismul maestrului a mers atat de departe, incat a devenit unicul artist din secolul XIX care a pictat frontal, in prim-plan, organul genital feminin – lucrarea „Originea lumii” (1866). Femeia care i-a pozat era o frumoasa irlandeza, careia i-a facut si portretul.

PAUL IOAN