Autorepararea infarctului

vineri, 11 august 2017

Despre capacitatea tesuturilor organismului uman de a se regenera în urma unor deteriorari mai mult sau mai putin importante se stia pâna nu demult ca este aproape imposibila, doar celulele ficatului refacându-se, daca înca nu au fost agresate si afectate iremediabil. Totusi, poate o memorie originara a structurii noastre anatomice releva faptul ca si alte organe vitale au aceeasi calitate miraculoasa.

 Astfel, dupa ce a suferit un infarct, inima pare ca si-ar crea în jurul ei un mediu inospitalier, incapabil de a determina regenerarea tesuturilor. În urma unei colaborari dintre Universitatea La Sapienza din Roma si Laboratorul European de Biologie Moleculara (EMBL), cercetatorii italieni au descoperit însa un mic secret, care ar putea schimba radical modul de tratare a afectiunilor cordului: capacitatea inimii de a se „repara” singura.

 Noua terapie a descoperit cum pot fi reeducate celulele staminale cardiace pentru a repara inima afectata. Celulele staminale au rolul delicat de a repune în functiune muschiul cardiac, dar dupa un infarct ele nu mai reusesc sa asigure aceasta valoroasa autoreparare. Cercetatorii au descoperit motivul pentru care celulele staminale înceteaza sa mai functioneze corect, dar au înteles si cum sa le repuna în starea de a repara daunele. Unul dintre cercetatori, Antonio Musaro, profesor asociat de Medicina si Biotehnologii la Universitatea Sapienza din Roma, a spus ca au înteles de ce celulele staminale prezente în inima dupa o deteriorare, precum infarctul sau o trauma, nu desfasoara corect sarcina pe care o au.

 „În loc sa produca tesut functional contractil care permite remedierea deteriorarii, înceteaza sa functioneze sau chiar produc tesut fibrotic nefunctional. Acest lucru se întâmpla deoarece infarctul sau prejudiciul provoaca un mediu ostil activitatii normale a celulelor staminale. Prin urmare, modificând mediul imediat dupa evenimentul care a provocat prejudiciul, celulele staminale îsi pot relua functionarea corecta. Acest lucru explica si de ce foarte frecvent simplul transplant de celule staminale nu da rezultatele sperate. Esecul s-ar putea datora tocmai mediului nepropice”, a afirmat prof. Musaro.

 Odata descoperit faptul ca mediul este cel care face staminalele incapabile sa functioneze corect, a fost necesara gasirea sistemului de refacere a unui mediu ideal. În acest sens s-a recurs la factori de crestere introdusi în muschiul cardiac deteriorat. Este vorba de mIGF-1, care s-a dovedit potrivit pentru modificarea mediului, activarea celulelor staminale si recuperarea eficienta a deteriorarii. mIGF-1 este un factor prezent în mod normal în diferite tesuturi ale organismului, dar în diverse stari patologice functia sa nu se manifesta. Este o descoperire cu adevarat foarte importanta, deoarece deschide o cale noua si puternic inovatoare mai ales pentru o folosire inteligenta a celulelor staminale.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU