Regatul exilului

joi, 06 iulie 2017

Asteptand cu teama intoarcerea fratelui sau Mogallana, regele uzurpator Kassapa a trait timp de 18 ani inconjurat de servitori si consilieri, de cele circa 1.000 de curtezane si, desigur, de o garda bine inarmata pentru a preintampina un atac fatal. Astfel, fortareata de pe „Stanca Leului” s-a transformat treptat intr-un oras izolat, insa de o frumusete rarisima, datorita arhitectilor, sculptorilor si pictorilor care au decorat-o.

Intoarcerea fratelui razbunator

 Intr-o zi linistita, Kassapa a zarit insa, in sfarsit, trupele conduse de fratele sau, sosind dinspre sud si est. A inchis imediat toate caile de acces si a mobilizat apararea fortaretei, mizand pe o victorie, dat fiind avantajul conferit de pozitia extrem de avantajoasa a acesteia.

 Mogallana era insa un strateg rafinat, astfel ca si-a desfasurat trupele in jurul imensei stanci, asteptand ca fratele sau sa coboare pentru a lupta. Nu pentru lupta insa a coborat Kassapa, ci dintr-un motiv foarte simplu, pe care nu-l prevazuse: epuizarea resurselor de hrana facuse ca „inexpugnabila” fortareata sa nu mai poata rezista asediului.

 Drept urmare, el s-a predat fara lupta si a avut soarta pe care el insusi i-o harazise odinioara tatalui lor, fiind executat de propriul sau frate. Apoi, Mogallana si-a reluat stapanirea de drept asupra regatului, iar fascinanta Sigiriya a fost abandonata pentru totdeauna.

Trepte spre cer

 Accesul de la baza colosului de piatra pana la fascinanta resedinta regala a lui Kassapa reprezinta deopotriva o aventura si un fel de drum initiatic, ca o desprindere de pamant pentru a accede la ceruri.

 De jur-imprejur, situl este marginit de gradini ingenios amenajate si intretinute exemplar, alaturi de arbori si flori integrandu-se perfect in peisaj fiecare colt de stanca, fiecare ochi de apa, in simetrii divine. Pentru toate acestea, dar si pentru palat si cladirile odinioara locuite exista un imens rezervor de apa. Apoi, pentru temerarul doritor sa ajunga in inima fortaretei incepe un urcus deloc obisnuit.

 Trepte de piatra inguste, uneori de numai cativa centimetri, pasaje la inaltimi si pozitii ce dau senzatia de vertij si celui mai curajos aventurier, apoi scari de lemn lustruite de trecerea anilor duc, pe la jumatatea traseului, la o zona... artistica, unde peretii de piatra au fost decorati cu portrete pictate ale multora dintre curtezanele lui Kassapa numite si „domnisoarele din Sigiriya” (singurele reprezentari feminine din Ceylonul medieval!) – o alta capodopera oarecum atipica pentru o asemenea fortareata. Mai departe, urcusul e protejat de un perete de stanca stralucitor, ce pare ca arde datorita vopselei speciale cu galbenus de ou ce da impresionanta viziune.

*  *  *

 Ultima parte a drumului se parcurge printr-un gen de tunel plasat intre labele unui urias leu de piatra ce pazeste fortareata de la cei peste 10 metri inaltime ai sai. Interesant este ca insusi Kassapa era obligat sa parcurga acest traseu, dar numai transportat pe un jilt special de minimum patru servitori muti, in conditiile in care o singura persoana isi tinea cu greu echilibrul pe scara abrupta. Deasupra, descoperim si palatul regal, construit cu doua etaje de piatra, lucru rarisim intr-o epoca in care aproape toate edificiile erau realizate din lemn.

 In spatele acestuia – piscina regelui, alte bazine, fantani si caderi de apa, precum si indispensabilele toalete intregeau o realizare arhitecturala de exceptie, care face sa paleasca si astazi unele dintre cele mai ingenioase si mai spectaculoase realizari contemporane in domeniu.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU