Doua decenii de lupte pe mare

joi, 29 iunie 2017

Un conflict militar de amploare intre Anglia si Spania s-a desfasurat timp de aproape douazeci de ani, intre 1585 si 1604. Razboiul a fost declansat de un gest provocator al Coroanei engleze. Aceasta a semnat un acord de asistenta pentru cele 17 provincii olandeze care se aflau sub ocupatia spaniola, prin Casa de Habsburg.

Catolici si protestanti

 Uriasa confruntare a mobilizat forte si din alte teritorii, in functie de interese, antrenând mai multe case regale ale epocii. Cele mai indelungate si inversunate lupte au fost cele navale, in care Armada spaniola si flota engleza au avut mari victorii succesive, dar niciodata decisive. Spaniolii cereau taxe tot mai mari, iar populatia olandeza incepuse ceea ce se va numi „razboiul de 80 de ani” (1568-1648) impotriva suveranitatii spaniole (pe care-l va câstiga). Gestul provocator al Angliei, prin regina Elisabeta I, a fost facut in 1585, iar Spania, prin regele Filip al II-lea, a trebuit sa reactioneze imediat.

 Raspunsul dur al Spaniei s-a datorat si situatiei nesigure a transporturilor de marfuri din oceanul Atlantic (dinspre Lumea Noua spre Spania). Navele spaniole erau deseori atacate de asa-numitii pirati autorizati sau corsari, care actionau in sprijinul oficial al reginei Angliei. Filip al II-lea vedea amenintata religia romano-catolica si autoritatea papala in provinciile olandeze si mai ales in Anglia. Reforma protestanta a lui Martin Luther si Jean Calvin produsese mari perturbari. Avântul curentului protestant era foarte mare (vezi „razboaiele religioase din Franta” dintre 1562 si 1598) si a condus la conflicte sângeroase si gesturi inacceptabile pentru Biserica romano-catolica (precum distrugerea artefactelor religioase din biserici), asa cum s-au inregistrat in perioada fenomenului numit „furia iconoclastica” a reformei protestante.

 Regele Spaniei sustinea catolicismul in provinciile olandeze, in Germania, Franta si Irlanda, fapt care nu convenea reginei Elisabeta I, care era protestanta. Filip al II-lea o ceruse in casatorie pe Elisabeta, cu ani in urma. Dar fusese refuzat, caci regina urma calea deschisa de celebrul sau tata, regele Henry al VIII-lea, care intorsese spatele papei de la Roma si fusese excomunicat – ca si ea, de altfel.

Invazie deturnata

 Filip al II-lea pregatea cu inversunare flota sa majestuoasa, Armada, pentru a invada Anglia (cu acordul papei Sixtus al V-lea) si a instaura catolicismul. Avea la dispozitie 130 de nave, 18 mii de marinari si 8 mii de soldati. Numai ca marsul triumfal pe ape s-a vazut facut praf de flota engleza condusa de cuplul Drake-Norreys (1588) si s-a intors cu coada intre picioare. Insa in anul urmator, când englezii se credeau deja invingatori, Armada spaniola le-a administrat o lectie usturatoare (Santander, Corunna si San Sebastian), refacându-si prestigiul sifonat. De altfel, in luptele navale ulterioare s-au impus navele spaniole, caci incursiunile de tip pirateresc ale englezilor incepusera sa slabeasca.

 In conditiile in care ambii monarhi se sting din viata (si Elisabeta I si Filip al II-lea), urmasii lor incheie Pacea de la Londra din 1604, fara invingator declarat. Practic, Iacob I al Angliei si Filip al III-lea al Spaniei se inteleg sa nu se mai sicaneze economic si religios.

PAUL IOAN