„Cârtita mortala” Aldrich Hazen Ames (2)

miercuri, 14 martie 2001

          Un nou fragment in exclusivitate din lucrarea „Servicii secrete straine” (vol. 2), de M.
          Un nou fragment in exclusivitate din lucrarea „Servicii secrete straine” (vol. 2), de M. Ureche si A. Rogojan, Ed. PACO, (2000)
          
           Ames a lucrat pentru K.G.B. aproape 10 ani, fiind recompensat cu peste 1,5 milioane de dolari. Alte 3 milioane se aflau într-un cont pentru a-i stimula activitatea astfel încât sa fie recompensat cu circa 300000 dolari anual. Informatiile furnizate au privit apararea nationala a S.U.A.; detalii privind operatiunile si personalul CIA; stadiul programelor de supraveghere asupra serviciilor speciale ale Rusiei, loialitatea personalului rus aflat la post în S.U.A.; numele agentilor rusi recrutati de C.I.A. si F.B.I. sau indicii care se permita identificarea acestora. Contraspionajul intern al C.I.A. nu a fost în masura sa-l descopere pe Ames, desi au existat suficiente elemente care ar fi permis întreruperea legaturii sale cu K.G.B.-ul, cu mult timp mai înainte.
           Astfel, în anii 1984-1985, când raspundea de activitatea de contrainformatii pe spatiul U.R.S.S. si Europa de Est, avându-si rezidenta la Roma, si-a îngaduit sa aiba contacte neraportate cu oficialii rusi. În acelasi timp, cheltuielile sale începusera a fi exagerat de mari în raport cu veniturile.
           Pâna a cunoscut-o pe Maria del Rosario Casas Dupuy, fosta atasata culturala a Ambasadei Columbiei din Mexic, inclusa de Ames din 1992 pe statele de plata ale C.I.A. nimic nu pare sa-l fi adus pe Ames în atentia K.G.B.-ului. Maria, o intelectuala specializata în elenistica, provenita dintr-o familie importanta din Columbia si prietena a celebrului romancier Gabriel Garcia Marques, ale carui simpatii politice sunt de notorietate, era informator în pregatire. Potrivit lui Peter Mass, Maria a fost cel putin în aceeasi relatie, de informator în pregatire, cu maiorul K.G.B. Igor Suringhin cu care ar fi întretinut o legatura intima. Suringhin îi oferea în toamna anului 1992, 200 de dolari pe luna. Apoi i-a prezentat-o lui Ames. Ames s-a casatorit cu ea în 1985 încalcând doua reguli de baza ale agentiei; cetatenia straina si conditia de agenda a celei ce-i devenea sotie. Abia din acest moment, destinul sotilor Ames avea sa se schimbe, inclusiv prin îmbogatirea aproape peste noapte. Depunerile în conturile bancare, fragmentate în sume sub 10000 de dolari, dar succesive în anumite perioade (cele ca urmare a contactelor si legaturilor impersonale realizate de Ames cu K.G.B.) nu puteau sustine afirmatia ca provin dintr-o mostenire primita de doamna Ames. Fragmentarea depunerilor s-a dorit a fi o masura de precautie, deoarece sumele mai mari de 10000 de dolari intra automat în verificarea provenientei de catre Serviciul de Impozitare Interna. De asemenea, Ames avea o curiozitate aparte si un mod sesizabil de a-si procura informatiile exterioare domeniului sau de competenta, încât unii dintre colegi n-au ezitat sa-si exprime banuielile fata de superiori.
           Anul 1985 sau „anul spionului” cum va ramâne în istoria operatiunilor secrete din Washington si Moscova, a reprezentat un moment decisiv care ori a ramas nesesizat ori nu a putut fi valorificat de catre C.I.A. si F.B.I. În acel an, printre câteva kilograme de documente secrete, Ames a furnizat K.G.B.-ului o lista a agentilor rusi recrutati de serviciile occidentale. Sunt constatate apoi caderile lui Motorin, Martinov si Tolkacev. În acelasi an, fostul ofiter C.I.A., Edward Lee Howard, recrutat de K.G.B., a fost avertizat de iminenta arestarii sale si reuseste sa fuga la Moscova.
           Avertizarea lui Howard a avut loc, însa, într-un context cu totul special, când Vitaly Iurcenko, unul dintre cei mai vechi ofiteri ai Sectiei S.U.A. din K.G.B. s-a predat bazei C.I.A. din Roma. Între anchetatorii lui Iurcenko s-a aflat si Ames. Howard a fost indicat în ancheta ca agent al K.G.B. În aceste conditii, el reuseste, totusi, sa fuga si sa se stabileasca la Moscova. În prealabil însa, Ames îl sfatuise sa se stabileasca în New Mexico, ceea ce i-a facilitat dezertarea. La rândul sau, Iurcenko însala vigilenta însotitorilor sai la restaurantul „Picior de porc” din oraselul studentesc al Washingtonului si apare la o conferinta de presa la Ambasada U.R.S.S. unde declara ca a fost rapit la Roma de catre agenti ai C.I.A.