„Arma diavolului” venita din China

joi, 08 iunie 2017

In Evul Mediu, in Europa Occidentala cea ravasita permanent de razboaie si deci foarte interesata de arme din ce in ce mai „performante”, un asemenea instrument de ucis extrem de temut era arbaleta, denumita si „arma diavolului”. Totusi, sustin specialistii, aceasta a fost inventata in indepartata China; si nu in epoca medievala, ci in Antichitate. O dovada impresionanta in acest sens este descoperirea in situl Xian, in una dintre gropile ce adapostesc faimoasa armata de teracota a primului imparat chinez, a unei arbalete complete, veche de circa 2200 de ani!

Pusca de asalt veche de doua milenii

 Arma descoperita in situl din provincia Shaanxi are anvergura de 1,30 metri si este cea mai completa descoperita pâna in prezent. Ea se afla la picioarele unuia dintre soldatii insolitei armate de pamânt ars a imparatului Qin Shi Huangdi (221-207 i.Chr.). Din ea s-a pastrat peste milenii inclusiv o coarda fosilizata din tendon de animal, dar si un mecanism de bronz care ii conferea arbaletei o eficacitate distrugatoare de exceptie. Era, foarte posibil, arma secreta descrisa in cronicile istorice chineze, cu care erau echipate trupele imperiale. De altfel, in parte si datorita ei suveranul a reusit sa-si zdrobeasca rivalii si sa unifice regatul in anul 221 i.Chr., devenind astfel intâiul imparat chinez.

 Cercetatorii afirma ca, pentru epoca respectiva, aceasta arbaleta era ceea ce inseamna astazi o pusca de asalt moderna. Dimensiunile sale impresionante ofera certitudinea ca sagetile aruncate cu ea puteau ajunge pâna la 800 de metri, având si efect letal. Mai mult decât atât, expertii spun ca ar fi vorba despre o arbaleta cu repetitie, motivându-si afirmatia prin faptul ca arma avea un gen de incarcator – un sistem ingenios ce permitea includerea simultana a mai multor sageti in structura ei, proiectile de rezerva care luau rapid locul celui deja eliberat, astfel ca se elimina timp pretios folosit altfel pentru reincarcare.

Sub interdictie papala

 Daca structura armei impresioneaza de departe atât specialistii, cât si necunoscatorii, cel putin o comparatie cu arbaletele medievale folosite in Occidentul Europei este coplesitoare. Astfel, mult mai apropiatii nostri razboinici puteau executa trageri performante cu cele mai puternice arbalete, in medie, pâna la 100-250 de metri. Si sa nu omitem faptul ca aceasta arma a aparut pe panoplia militara vestica abia incepând cu secolul al XI-lea, când era oarecum cunoscuta, sub o forma simplificata, numai ca arma de vânatoare.

 De fapt era vorba despre o varianta portabila a balistei antice (inventata de greci) care era actionata de un servant asezat pe un gen de scaunel atasat. Particularitatea ce a facut din ea o adevarata „vedeta” a armamentului era un mecanism simplu prin care coarda de cânepa sau din vâna de bou, puternic intinsa, era blocata pâna in clipa când tragatorul considera ca poate elibera sageata, dezactivând opritorul. Si totul, fara ca tragatorul sa fie câtusi de putin solicitat fizic ori sub aspectul abilitatii de a ochi tinta.

 Cu timpul, arbaleta a beneficiat de multiple modificari tehnice care au facut-o atât de eficace, astfel ca insusi papa Inocentiu III, in Conciliul de la Latran (4 sau 11 aprilie 1139) a interzis folosirea ei in razboaiele... dintre crestini. Regula a fost respectata insa, relativ, doar vreo 50 de ani.

 Totusi, pe de alta parte, arbaleta a pus serios sub semnul indoielii idealul cavaleresc promovat de Biserica, ea fiind numita si arma lasului, intrucât permitea ranirea si uciderea adversarului de la distanta suficienta ca tragatorul sa nu se expuna riscându-si integritatea fizica ori viata. Oricum, dincolo de faptul ca aceasta arma a cunoscut in Evul Mediu european o istorie fabuloasa, dincolo de rolul sau letal, arbaleta chinezeasca de acum peste 22 de veacuri „spune” o poveste incredibil de fascinanta, ce nu poate lipsi nicicum din scenariul real al evolutiei civilizatiei umane.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU