Despre memorie si vina

joi, 08 iunie 2017

Scriitorul Evgheni Vodolazkin a fost prezent de curând la Bucuresti pentru a participa la lansarea editiei in limba romana a celui mai recent roman al sau, Aviatorul, aparut la Editura Humanitas Fiction, in colectia „Raftul Denisei”. In Aviatorul, autorul bestseller-ului international Laur, Evgheni Vodolazkin revine cu o poveste coplesitoare despre memorie si vina, despre o iubire atât de puternica, incât invinge haosul si chiar moartea. Despre ce este vorba?

 Protagonistul romanului, Innokenti Platonov, fara a fi in realitate aviator, savârseste un zbor extrem intre inceputul si sfârsitul secolului al XX-lea, devenind obiectul unui experiment intreprins intr-un lagar cu destinatie speciala. Nascut in 1900, el este inghetat in azot lichid la mijlocul anilor ’20, iar in 1999, deja in alta lume, este dezghetat. Trezit din somnul experimentului pe un pat de spital, memoria lui Innokenti pare a fi tabula rasa. In incercarea de a-si reconstitui istoria personala, el incepe, la sfatul doctorului sau, sa noteze intr-un jurnal frânturi haotice de amintiri: chipuri, imagini, intâmplari. Treptat, apar Petersburgul din primii ani ai secolului al XX-lea, copilaria, scoala si intâia iubire, Revolutia din 1917 si, in sfârsit, lagarul. Odata cu iesirea din spital, pe Innokenti il asteapta o viata noua, in care poate sa iubeasca iar si sa redescopere lumea. O lume unde el, asa cum o arata si propriul sau nume, este un Candide – insa unul care se simte responsabil si pentru cele traite, dar si pentru cele netraite, tema vinovatiei aducând in Aviatorul ecouri dostoievskiene. Iata si o mostra de stil: Sau, sa zicem, mi-am amintit un scandal – urât, epuizant.

 N-am nici o idee unde s-a petrecut. Mi-e ciuda ca discutia incepuse bine, pot spune chiar binevoitor, dar pe urma, din vorba-n vorba, a dat in cearta. Important e ca dupa aceea m-am mirat: de ce, pentru ce? Cineva a remarcat ca asa se intâmpla deseori la parastase: vreo ora si jumatate se spune ce om bun a fost raposatul. Dupa aceea, cineva dintre cei veniti aminteste ca, de fapt, raposatul numai bun n-a fost. Si-atunci, ca la comanda, incep mai multi sa isi spuna parerea, sa completeze – si, incetul cu-ncetul, se ajunge la concluzia ca, una peste alta, a fost un ticalos fara pereche... Prin ochiul de fereastra deschis, aerul din salon se amesteca cu aerul de iarna de-afara. Se face tulbure, tremura, se topeste, si dunga verticala a cadrului devine una cu trunchiul unui copac, si soarele asfinteste devreme – undeva am mai vazut asta. Si fulgi de zapada care zboara am vazut. Care se topesc inainte sa ajunga pe pervaz... Unde?

 Despre Evgheni Vodolazkin sa mai spunem ca s-a nascut in 1964 la Kiev, unde si-a facut studiile universitare. Este doctor in stiinte filologice, specialist in literatura rusa veche. Este autorul a peste o suta de lucrari stiintifice, acasa si in strainatate, in paralel, incepând sa scrie si literatura.

 Debuteaza in 2005 cu romanul Rapirea Europei. In 2009 publica romanul Soloviov si Larionov, despre care am scris si noi, iar in 2012 publica romanul Laur (Lavr; Editura Humanitas Fiction, 2014), care devine revelatia literara a anului 2013 in Rusia. In 2016, apare romanul Aviatorul. Romanele lui Evgheni Vodolazkin sunt in curs de traducere in peste treizeci de tari.

GEORGE CUSNARENCU