Criza Berlinului

luni, 29 mai 2017

Dupa victoria asupra Germaniei naziste, Berlinul a fost impartit in patru sectoare, conform cu cele patru mari puteri: SUA, Marea Britanie (UK), Franta si URSS. Dar o data cu trecerea anilor, s-a constatat ca germanii din zona estica emigreaza in masa spre Germania de Vest (Federala). Acest exod a luat proportii uriase, statisticile aratand ca intre 1945 si 1950 au fost 15 milioane de emigranti.

Initiativa „salvatoare”

 URSS si Germania de Est au luat masuri de inchidere a frontierelor, si totusi plecarile continuau sa dea bataie de cap autoritatilor. Si asta pentru ca cea mai mare parte a celor care preferau conditiile politico-economice capitaliste erau oameni cu inalta calificare – de la ingineri si profesori la muncitori specialisti. Atunci a aparut expresia „scurgere de creiere” si URSS a simtit nevoia sa reactioneze foarte dur.

 Autoritatile Germaniei de Est au inceput la 13 august 1961 ridicarea Zidului Berlinului, o constructie care izola complet Berlinul Occidental de cel Estic. Numit si „Zidul Rusinii”, acel simbol al Cortinii de Fier a avut un perimetru de 155 de kilometri, inaltime de 3,6 metri si era intarit cu sarma ghimpata, transee, 302 turnuri de observatie si 20 de buncare.

 Situatia in Berlinul de Est se acutizase, caci se ajunsese, spre anul 1960, ca o cincime din populatia Germaniei de Est sa emigreze. In consecinta, Nikita Hrusciov a lansat un ultimatum in noiembrie 1958, avertizand SUA, UK si Franta sa se retraga din Berlinul de Vest. In caz contrar, Hrusciov ameninta ca va semna un tratat de pace separat cu Germania de Est, ceea ce ar fi insemnat spulberarea acordului de impartire a Berlinului si ocuparea integrala a acestuia de catre URSS. In fata refuzului Occidentului de a se conforma, s-a declansat ceea ce istoricii au numit „criza Berlinului”. Aceasta a fost perioada in care Hrusciov a avut discutii repetate cu presedintii Dwight Eisenhower si apoi cu John F. Kennedy, ca si cu reprezentantii UK si Frantei. Nimeni nu a cedat pozitia obtinuta dupa razboi, iar Hrusciov vedea cum emigratia continua.

 In aceste conditii, tensiunea crestea si Kennedy a ordonat intarirea armatei SUA in Europa. In prima jumatate a anului 1961, liderul est-german Walter Ulbricht a propus ridicarea Zidului Berlinului. URSS a fost de acord si chiar a trecut la diversiuni internationale, pentru a abate atentia de la Europa. Mai mult, sub pretextul actiunilor naziste din Germania Federala, sovieticii spuneau ca influenta lui Hitler inca exista.

„Eu sunt berlinez!”

 Existenta Zidului Berlinului a condus la o adevarata drama a locuitorilor din Est. Se spune ca aproape 5.000 de „estici” au trecut Zidul, iar 136 au murit „in contact cu garzile”. In 1963, John F.Kennedy (in vizita in Berlinul de Vest) spunea: „Eu sunt berlinez!” In 1987, Ronald Reagan se adresa direct lui Mihail Gorbaciov cu indemnul: „Daramati acest zid!” In 1989, Zidul Berlinului a fost de jure desfiintat (apoi si de facto), iar la 3 octombrie 1990 cele doua Germanii s-au reunificat. Cancelarul Willy Brandt, care a luptat permanent pentru reconciliere, a primit Premiul Nobel pentru pace.

PAUL IOAN