De ce ne amintim lucruri care nu s-au intamplat?

luni, 29 mai 2017

Dincolo de sentimentul numit déjà vu, impresia ca o situatie, experienta sau senzatie traita ti s-a mai intamplat in trecut, mai exista si amintirile unor evenimente din trecut care in realitate nu s-au intamplat niciodata. Cand vorbim despre asemenea experiente contrastante, déjà vu si amintirile unor experiente care n-au existat, nu ne putem gandi la altceva decat la creier. Unitatea centrala a unui sistem ultra-complex, responsabil de toate procesele care se petrec in organismul uman.

 De la procesarea tuturor semnalelor primite de la miliardele de senzori raspanditi in corpul nostru, pana la inmagazinarea si prelucrarea informatiilor captate de cele cinci simturi. Ca sa nu mai vorbim despre cele mai complexe si mai neelucidate procese mentale, cum ar fi visele sau amintirile. In aceste cazuri teoriile abunda, dar nici una nu a putut fi demonstrata, dincolo de constatari si presupuneri.

Senzatia numita déjà vu

 Experienta denumita de specialistii psihiatri déjà vu are loc atunci cand creierul confunda anumite notiuni, ar fi vorba de anumite erori. Conform hinduismului, insa, fenomenul se produce din pricina faptului ca am trait mai multe vieti anterioare. E greu de vorbit despre certitudini in cazul acestor explicatii, dar daca vietile anterioare ar exista cu adevarat, atunci aceasta ar fi cu siguranta explicatia senzatiei de déjà vu. Cu atat mai mult cu cat nu este vorba de cazuri singulare: peste 70 % din populatia Terrei, sustin unele studii, „ar fi experimentat, macar odata, un straniu sentiment de familiaritate fata de lucruri care, in mod normal, ar fi trebuit sa fie total necunoscute”.

 Desi in prezent exista peste 40 de teorii care incearca sa explice bizarele „feste” ale mintii umane, oamenii de stiinta sunt inca rezervati asupra acestui complicat subiect. Si totusi, primul care a analizat senzatiile de déjà vu si cel care, de altfel, a impus acest termen, a fost medicul francez Emil Boirac care inca din 1876, in volumul intitulat „L’Avenir des Sciences Psychiques”, definea trei tipuri de déjà vu: déjà vecu – deja trait, déjà senti – deja simtit si deja visite – deja vizitat. Ulterior, derivat din primele trei tipuri, a fost definit si sentimentul de déjà entendu – deja auzit.

Misiuni imposibile

 In celebra carte semnata de astrofizicianul Stephen Hawking, Scurta istorie a Timpului, in capitolul intitulat Sageata timpului, el demonstra ca Timpul nu se scurge decat intr-o singura directie, inainte, motiv pentru care calatoriile inapoi in timp nu sunt posibile. Asa cum este imposibil pentru om sa-si aminteasca viitorul. Nu ne putem aminti decat lucruri traite in trecut. Dar mai exista un gen de misiuni imposibile pe care unii le traiesc: acelea de a-ti aminti lucruri care nu s-au petrecut niciodata in trecut. O senzatie inversa celei de déjà vu. Asta reiese dintr-o cercetare realizata la Universitatea din Warwick, Marea Britanie, dupa cum relateaza Agerpres.

 Realizat pe un grup de peste 400 de persoane, studiul cercetatorilor britanici a revelat faptul ca „in jur de 50% dintre oameni sunt susceptibili sa creada ca au experimentat evenimente fictive”. Ar fi vorba despre „o falsa memorie”, dar care este cauza acestui fenomen, dincolo de constatari? Greu de dat un raspuns multumitor. Poate ca sentimentul n-ar deranja pe nimeni, dar el este pus in discutie atunci cand vorbim despre autenticitatea amintirilor in cazul investigatiilor criminalistice si in salile de judecata. Dezinformarea in stiri poate crea amintiri colective incorecte, care afecteaza comportamentul si atitudi-nile societatii.

 In cadrul acestei cercetari, cu privire la amintirile false, dr. Kimberley Wade, din cadrul Departamentului de Psihologie al Universitatii Warwick demonstreaza ca, „daca ni se vorbeste despre un eveniment complet fictiv din viata noastra si ne imaginam in mod repetat ca evenimentul are loc, aproape jumatate dintre noi ar accepta ca a facut acel lucru”.

 Participantii la studiul cu „implantare de memorie” au avut evenimente autobiografice fictive, care le-au fost sugerate, si apoi s-a constatat ca aproximativ jumatate dintre ei au crezut, intr-o oarecare masura, ca au trait acele evenimente.

 Astfel, ei si-au amintit o serie de evenimente false, cum ar fi o plimbare cu balonul cu aer cald in copilarie, o festa jucata unui profesor sau un haos creat la o nunta de familie. 30% dintre participanti au parut sa-si „aminteasca” evenimentul, au acceptat evenimentul sugerat, au elaborat cu privire la modul in care acesta a avut loc si chiar au descris imagini din derularea intamplarii. Alti 23% au aratat semne ca au acceptat evenimentul sugerat intr-o oarecare masura si au crezut ca s-a intamplat cu adevarat.

 Cum este posibil sa dam crezare „amintirilor false”? Dr. Wade si colegii sai sunt de parere ca „poate fi foarte dificil de determinat momentul in care o persoana isi aminteste evenimente trecute reale, spre deosebire de amintirile false, chiar si intr-un mediu controlat de cercetare; si cu atat mai mult in situatii reale de viata”. Studiul nu a fost realizat de dragul artei, semnificatiile acestei situatii rasfrangandu-se in mai multe domenii ale vietii sociale, ridicand semne de intrebare in legatura cu autenticitatea amintirilor in investigatiile criminalistice, salile de judecata dar si in tratamente de terapie.

 Mai mult decat atat, amintirile colective ale unui grup mare de oameni sau ale unei societati ar putea fi incorecte, din cauza dezinformarii din stiri, de exemplu, care are un efect mare asupra perceptiilor si comportamentului oamenilor. „Noi stim ca multi factori influenteaza crearea de false credinte si amintiri, cum ar fi a cere unei persoane sa-si imagineze in mod repetat un eveniment fals sau sa vizualizeze fotografii pentru a-si «improspata» memoria. Dar nu intelegem pe deplin modul in care interactioneaza toti acesti factori. Studiile pe scara larga, cum este mega-analiza noastra, ne face sa progresam”, preciza dr. Wade.

 Cum se constata din afirmatiile autorilor studiului, imposibil de aflat cauzele aflate sigilate in creierul nostru. In lipsa acestora, constatari si atat: „Constatarea ca o mare parte dintre oameni sunt predispusi sa dezvolte credinte false este importanta. Noi stim din alte cercetari ca aceste credinte distorsionate pot influenta comportamentele oamenilor, intentiile si atitudinile”, recunosc cercetatorii britanici.

GEORGE CUSNARENCU