Suveranul si artistul

joi, 20 aprilie 2017

„Incoronarea lui Napoleon la Nôtre Dame”, capodopera a pictorului neoclasic Jacques-Louis David, este o pânza de mari dimensiuni, pe masura maretiei momentului, am putea spune. Caci doi oameni apropiati Revolutiei franceze se gasesc in momentul crucial al „schimbarii de macaz istoric”, (re)inaugurând un regim monarhic si, implicit, nobiliar.

 Napoleon s-a autoproclamat imparat in 1804 si a primit binecuvântarea papei la 2 decembrie acelasi an. Ceremonia extrem de elitista s-a desfasurat la Nôtre Dame de Paris. Singurul „civil” admis in interiorul celebrei catedrale, printre atâtea fete simandicoase sus-puse, nobili care-si vedeau privilegiile ocrotite din nou, a fost maestrul David, fost apropiat al lui Robespierre si, culmea!, semnatar al condamnarii la moarte a fostului sot al lui Josephine Bonaparte (Alexandre de Beauharnais). Insa maestrul si fostul general se mai intâlnisera fata in fata in 1797, când i-a facut doar o schita viitorului imparat.

 Pânza la care ne referim are dimensiunile de 610 x 931 centimetri si in ea sunt prezente peste 25 de personaje. Importanta colosala pe care i-a acordat-o Napoleon este dovedita si de modul cum a fost conceputa. Pictorul a fost obligat sa cunoasca personal marea majoritate a participantilor la ceremonie, pentru a le imortaliza fara gres fizionomiile. In aceste circumstante, realizarea picturii a durat aproape doi ani, si asta mai ales din cauza acelei vizite cvasisecrete a imparatului in atelierul pictorului. Acolo a zabovit mai multe ore si i-a pozat artistului cu mare rabdare. Cronicile spun fara dubii ca dupa finalizarea pânzei, Napoleon a privit cu mare atentie pânza cel putin o ora, timp in care a analizat persoanele care i-au fost martore. In toata acea perioada, el a facut maestrului mai multe observatii si David a trebuit sa refaca anumite detalii.

 Nu era prima oara când Bonaparte ii facea anumite „corectii de principiu” pictorului sau personal. In 1801, David finalizeaza pânza „Napoleon trecând Alpii” (spre Italia, ocupata de austrieci pe când el se afla in Egipt). Toata lumea stie ca liderul calarea un catâr, dar capodopera il prezinta pe un armasar alb. Mai mult, pe stâncile din aproperea calului sunt inscriptionate numele Bonaparte, Hannibal si Charlemagne. O alaturare care spune totul despre setea de glorie a celui care, cândva, fusese un apropiat al revolutionarilor...

 In tumultuoasa sa existenta, marele si influentul pictor Jacques-Louis David (1748 -1825) a avut si un moment de „luciditate artistica”. Astfel, in 1798, când Napoleon se decisese sa efectueze o campanie in Egipt, maestrul a refuzat sa-l insoteasca, pretextând ca „este prea batrân” pentru o astfel de aventura. El avea pe atunci doar cincizeci de ani si si-a trimis un elev in acea expeditie. Un alt moment de demnitate l-a avut atunci când Ludovic XVIII l-a invitat sa revina din exil, dar David a refuzat. A murit in 1825, la patru ani dupa moartea prietenului sau, Napoleon Bonaparte. Omul care reusise sa evite ghilotina, dupa caderea lui Robespierre, a murit in urma unui accident cu o caruta, la Bruxelles.

PAUL IOAN