Nudul ca vocatie

marşi, 21 martie 2017

Un tânar provincial din La Rochelle (Franta), pe nume William Adolphe Bouguereau, câstiga, la 25 de ani, Premiul Romei si un sejur de studii în Villa Medici (Italia) – loc unde si-a desavârsit maniera academica de a picta. Pentru multi, „acest Bouguereau” (1825-1905) era un neavenit cu un „oarece talent la desen”. Provenea dintr-o familie de comersanti de vin si ulei, iar destinul sau artistic s-a datorat exclusiv unui unchi cu ochi de vizionar. Zâmbetele urzicatoare ale impresionistilor mai erau justificate si de faptul ca, în adolescenta, Adolph se remarcase ca pictor de etichete pentru borcane de dulceata si conserve de legume... Numai ca vocatia exceptionala a acestuia si-a cerut drepturile si „provincialul” ajunge un student eminent la scoala de Arte Frumoase din Paris, desenând în particular costume pentru teatru.

 La începuturile gloriei sale parisiene, Bouguereau „enerva” avangarda prin obsesia contururilor precise ale reliefului uman si prin poezia culorilor alese pentru culoarea pielii personajelor sale. Era evidenta influenta lui Rafael, iar academismul acestui singuratic a triumfat în cele din urma, fiind nelipsit de la mult râvnitul Salon din Paris. În ceea ce priveste compozitiile sale, nudurile feminine sunt cele mai suave si mai poetice din epoca sa. Delicatetea epidermei femeii este uluitoare, iar formele precise si deloc exagerate – sânii si talia sunt foarte aproape de normal, fara „romantisme” gratuite – i-au fermecat pe colectionarii europeni si americani. Formidabilul impact al acestui „arhaic” a fost facilitat, culmea!, tocmai de un renumit negustor de arta al impresionistilor, Paul Durand-Ruel. Datorita vânzarilor intermediate de acesta, Bouguereau a putut sa-si deschida propriul studio în Montparnasse. Si, din acea mahala a Parisului si pâna la New York n-a mai fost decât un pas. Femeia de tip bomboana fondanta a cucerit inimile colectionarilor din Lumea Noua.

 Din pacate, viata personala a maestrului – ales membru pe viata al Academiei Franceze si decorat cu cele mai mari onoruri civile ale Frantei – a fost una dezastruoasa. Prima sotie si fiul nascut mor pe neasteptate si maestrul se izoleaza, apoi se casatoreste cu una din studentele sale faimoase, pictorita americana Elisabeth Jane Gardner (prima admisa în mod exceptional la Salonul parisian), cu 12 ani mai tânara. Pe de alta parte, triumful adversarilor sai, impresionistii, a determinat caderea în umbra a artistului si declinul sanatatii sale. Cu toate acestea, critica americana îl considera pe Bouguereau, la cumpana dintre veacurile XIX si XX, cel mai important pictor francez al epocii. De altfel, nudurile sale „Fata cu scoica” si „Elegie” reprezinta o lectie universala de delicatete si senzualitate naturala. Nici un nud post-Bouguereau n-a mai atins acea expresivitate a erotismului pur.

 Cazul acestui artist glorios dar trist este tipic pentru perioadele de tranzitie dintre stilurile care domina o epoca sau alta. Fostele celebritati cad în devastatorul anonimat atunci când se schimba gusturile, optica si generatiile de consumatori de arta. Numai clasicii nu se învechesc, ci sunt mereu redescoperiti. William Bouguereau a fost un astfel de clasic, dar nu de talia lui Rubens sau Caravaggio.

PAUL IOAN