Fiii Soarelui

joi, 26 ianuarie 2017

Pe întreg cuprinsul Terrei exista populatii si comunitati umane care au pastrat si înca practica obiceiuri si ritualuri vechi de mii de ani, nu pentru a sfida curgerea timpului, ci fiindca acestea fac parte indispensabila din însasi fiinta eterna a acelor oameni. În America de Sud, dintotdeauna, bastinasii au fost legati de zeul-Soare, în cinstea caruia au construit o civilizatie absolut fabuloasa. Civilizatie care, din pacate, a fost trecuta prin foc si sabie de conchistadorii europeni însetati de aur si de sânge. În pofida acestei cumplite tragedii, urmasii vechilor incasi au stiut sa conserve pâna în zilele noastre, printre multe alte fenomene socio-religioase, un eveniment numit Inti Raymi sau „Sarbatoarea Soarelui”.

Purificare rituala si omagiu pentru Pacha Mama

 Celebrata la Cusco si în toata regiunea Otavalo, sarbatoarea Inti Raymi – despre care se spune ca ar avea incredibila vârsta de 5-6000 de ani – era echivalentul Anului Nou în perioada Imperiului Inca, marcând încheierea recoltatului si începutul unui nou ciclu de cultura agricola. Nu întâmplator, sirul festivitatilor începea pe 22 iunie, în ziua solstitiului de vara, deci când Soarele se afla în deplinatatea fortei sale datatoare de viata, iar tot acest context însemna si un omagiu suprem adus fecunditatii Pamântului-Mama – Pacha Mama. Totusi, în sânul majoritatii grupurilor etnice manifestarile propriu-zise nu debuteaza înainte de baia rituala numita Armay Chishi, practicata în râuri si cascade, pentru purificare, captarea energiilor pozitive si eliminarea celor negative, dar si pentru asigurarea în continuare a unor recolte bogate de catre divinitatea pamântului.

 Festivitatea Inti Raymi are o semnificatie majora pentru lumea andina, la fel de importanta precum celebrarile religioase din lumea occidentala, cu atât mai mult cu cât ea corespunde sezonului maturarii roadelor oferite cu generozitate de Pacha Mama. Motiv cât se poate de justificat pentru ca în zilele respective cântecele si dansurile sa nu înceteze. Astazi, în seara celebrarii, muzicantii si dansatorii constituiti în grupuri numite „san juanitos” pot intra în orice casa fara sa ceara permisiunea, întrucât gazda se va simti foarte onorata de prezenta lor. Rareori, se mai foloseste si astazi vechiul rodandor, flautul andin cu tonalitati inconfundabile, noile trupe având în dotare flautul modern, armonica, vioara si chitara.

Aripa de cocos si cadourile sacre

 Unul dintre cele mai interesante segmente ale ritualului Inti Raymi dateaza din perioada coloniala, când pe domeniile întinse de genul fermelor, al plantatiilor (haciendas) se practica „uyanza”, sarbatoarea bucuriei de dupa recolta. Cu timpul însa respectiva traditie s-a pierdut sau mai degraba s-a transformat în „aripa de cocos”. Aceasta presupune ca un membru al comunitatii sa organizeze o festivitate în onoarea divinitatilor andine, asumându-si toate responsabilitatile corespunzatoare. Membrii familiei, prietenii si vecinii vin cu totii acasa la organizator, aducând câte un cocos. Gazda prepara o fiertura din pasarea primita, pe care o consuma cu totii, la o masa comuna. În final, un alt membru al comunitatii se angajeaza sa organizeze festivitatea, cu promisiunea de dublare a eforturilor, astfel reusind sa prelungeasca în timp traditia.

 În timpul Inti Raymi, comunitatile Kichwas pregatesc o „karana”, un cadou sacru special denumit castillo, adica „cetatea”. Este o structura din trestie de care se suspenda, ca globurile din bradul nostru de Craciun, fructe, pâine, bani, sticle cu bauturi, ardei iute si alte obiecte. Devenit azi un gen de obiectiv turistic extrem de atractiv, Inti Raymi reuneste anual peste 100.000 de persoane, care asista, practic, la reînvierea peste veacuri a unor ritualuri conduse de Coricancha, „Marele inca”, însotit de un cortegiu de nobili si membri ai Curtii imperiale, care se deplaseaza în Piata armelor, unde se desfasoara ceremonia coca. Insa absolut impresionant si remarcabil este, poate mai presus de spectacolul în sine, faptul ca toate aceste ceremonii au loc exact pe locurile unde altadata se desfasurau în lumea reala a fascinantului Imperiu Inca.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU