Nu exista o lume perfecta, o cafea, insa, da

marşi, 24 ianuarie 2017

Sa cauti perfectiunea e un lucru foarte mare, ca si iubirea, dar conform unor întelepti (vezi replica finala din filmul „Unora le place Jazz-ul”), nimeni nu e perfect. Anticii credeau, dimpotriva, ca cercul este forma perfecta, altii ca oul ar fi perfectiunea pe Terra (Brâncusi). În aceasta disputa se baga uneori si oamenii de stiinta, care vor sa ne dea o mostra a importantei stiintei actuale, atunci când se lasa seara.

 Nu stim de ce, poate impresionati chiar de titlul original al filmului amintit din 1959, Some like it hot, în traducere calchiata, Unora le place fierbinte, care facea trimitere directa la nurii Marilynei Monroe, niste specialisti au ajuns la aceeasi concluzie: cafeaua fierbinte exista! Parca îi si vezi la lucru:  în urma unor calcule complexe, „ei au facut lumina asupra procesului care sta la baza extragerii cafelei din graunte, în cafetiera, fapt ce i-ar putea ajuta pe consumatorii acestei bauturi sa-i îmbunatateasca gustul printr-o abordare stiintifica”, relateaza BBC, preluat de Agerpres. Asadar, matematicienii au facut o pauza de la calcularea marimii Universului, si au facut pasul decisiv spre detectarea „cafelei perfecte”.

 Mai întâi au analizat (matematicienii?) structura bobului de cafea. Asa au aflat ca el este alcatuit din  peste 1.800 de compusi chimici, descoperind în, nu doar apa calda, ci si faptul ca ea, cafeaua, „este una dintre bauturile preferate la nivel mondial”! Ei da, e o chestie sa fii matematician pe timp de iarna! si daca nu stiati, iata un alt flavor de întelepciune stiintifica: „potrivit estimarilor, în fiecare zi în lume sunt consumate câteva miliarde de cani cu cafea”. Acum ca ne-am dumirit ca aerul este indispensabil respiratiei, sa vedem cam cum ar arata o cafea perfecta în viziunea matematicienilor, de vreme ce prepararea cafelei perfecte nu este la îndemâna oricui, fie el mecanic auto sau medic emerit.

 Aici e vorba despre o adevarata provocare. Pe care au abordat-o cu avânt câtiva oameni de stiinta pasionati: Kevin Moroney, de la Universitatea Limerick, William Lee de la Universitatea din Portsmouth dar si alti oameni de stiinta care au încercat sa înteleaga parametrii care influenteaza produsul final, „cafeaua perfecta”. Credeti ca preocuparea apare pentru prima oara? Nicidecum, numai ca, în trecut, desi au mai fost efectuate studii legate de matematica extragerii cafelei (matematica extragerii cafelei?), nu s-a insistat suficient asupra modului în care functioneaza filtrele de cafea, care reprezinta peste o jumatate dintre cele 18 milioane de cafetiere vândute în fiecare an în Europa. Sa ne lamurim, macar acum, în prag de An Nou: pai, în cazul aparatelor de preparat cafeaua dotate cu filtru, gravitatia face apa sa picure prin filtru extragând în acest proces compusii solubili din graunte, pâna aici stiam si noi. Numai ca lucrurile se complica: „ideea noastra este de a obtine un model matematic complet al prepararii cafelei care poate fi folosit la proiectarea aparatelor de cafea, asemanator cu modul în care este utilizata teoria fluidelor si mecanica solidelor pentru a construi masini de curse”, a argumentat dr. Lee. „Am luat în calcul efectul marimii grauntele macinate asupra lichidului care iese din aparat. Lucrul care ne-a surprins este faptul ca exista de fapt doua procese prin care cafeaua este extrasa. Unul foarte rapid, prin care cafeaua este extrasa din suprafata boabelor, si unul mai lent în care cafeaua iese din interiorul grauntelor, a explicat cercetatorul. Anterior, gândirea era alta si concluzia, complet gresita: daca boabele de cafea sunt macinate prea marunt, cafeaua rezultata este supra-extrasa si foarte amara. Pe de alta parte, daca boabele nu sunt macinate fin acest lucru poate face ca lichidul obtinut sa fie diluat”.

 Dr. Lee a explicat ca reusita matematicienilor a pornit de la aceasta observatie pentru a ajunge la concluzia ca marimea grauntelor de cafea macinata este cheia în prepararea cafelei perfecte. Deci, pâna la urma, marimea conteaza! Cum? Matematicianul este convins ca, în cazul în care „grauntele sunt putin mai mari decât într-o râsnita standard, cafeaua este mai putin amara, partial datorita echilibrarii dintre ceea ce iese din suprafata boabelor si ceea ce iese din interiorul lor”.

 „Când lucrurile sunt mai mari, are loc o descrestere a suprafetei totale a sistemului”, a completat el. Si o alta observatie bazala: „apa curge mai rapid prin cafeaua macinata mare deoarece petrece mai putin timp în contact cu grauntele, ceea ce contribuie si la reducerea extractiei”, a adaugat dr. Lee care a tinut sa precizeze ca atunci când grauntele sunt foarte mici „este greu pentru apa sa se strecoare printre ele, asa ca aceasta petrece mai mult timp miscându-se printre graunte”, iar lichidul final va fi mai concentrat. În acest sens, cercetatorii sustin ca ar trebui îmbunatatite aparatele de cafea pentru o anumita marime a grauntelor macinate astfel încât sa se obtina „cafeaua perfecta”. N-a fost ignorata nici forma „patului de cafea” din cafetierele cu filtru deoarece acesta se modifica în timpul procesului de preparare.

  „La început, cafeaua sta pe fundul filtrului, dar la final îmbraca peretii filtrului. si acest lucru pare sa influenteze gustul cafelei”, mai crede dr. Lee. Asadar, trebuie luat în calcul si modul în care este turnata apa în filtru: „daca aceasta curge printr-un singur jet, în centru, cum ar fi de la robinet, sau daca apa curge din mai multe locuri, cum se întâmpla în cazul unui cap de dus”. O cafea facuta cu dusul, iata o solutie care nu poate fi ignorata de bautorii de mâine ai „cafelei perfecte! Ei, si acum ca suntem lamuriti pe deplin, nu avem de asteptat decât noile râsnite de cafea adecvate „matematicii extragerii cafelei” si neaparat asemanatoare „masinilor de curse” dotate cu dus!

GEORGE CUSNARENCU