Restaurare la Mormāntul lui Iisus

miercuri, 30 noiembrie 2016

 „Singura putere mistica vizibila este lumina celor sapte lumânari care ard” începe comentariul din publicatia New York Times. Totul se petrece în locul care este centrul istoriei si care a captat imaginatia a milioane de oameni din întreaga lume: Mormântul în care se presupune ca a fost depus corpul  lui Iisus Hristos dupa ce a fost crucificat si înainte de a învia. De mai bine de doua secole, nimeni nu a intrat aici, pâna de curând, când o echipa de specialisti a deschis locul din Vechiul Oras al Ierusalimului considerat de crestini a fi mormântul lui Iisus din Biserica Sfântului Mormânt. Dupa cum relateaza Agerpres, dala de marmura care acopera mormântul a fost mutata pe parcursul a trei zile, în cadrul lucrarilor de restaurare efectuate în aceasta biserica.

 Lucru impresionant este faptul ca pentru prima data aceasta piatra funerara se ridica, cel putin din anul 1810, în timpul precedentelor lucrari de restaurare întreprinse în urma unui incendiu, dupa cum marturisea seful bisericii armene. „Este emotionant pentru ca despre asta  vorbim de secole”, marturisea preotul. Potrivit traditiei crestine, trupul lui Iisus a fost pus într-un pat funerar sculptat în stânca în urma rastignirii sale de catre romani în anul 30 sau 33.

 Crestinii cred ca Hristos a înviat pentru ca femeile venite sa-i unga trupul la trei zile dupa înmormântare au spus ca au gasit mormântul gol. Conform revistei National Geographic, care a consacrat un articol lucrarilor de restaurare începute în luna mai, deschiderea „patului funerar va oferi cercetatorilor o ocazie fara precedent de a studia suprafata originala a ceea ce este considerat drept locul cel mai sacru al crestinismului”.

Putina istorie

 Micuta biserica a fost construita prima oara pe locul unde mormântul a fost descoperit în secolul al patrulea, pe vremea lui Constantin cel Mare, primul împarat roman care a declarat crestinismul biserica oficiala în imperiu si care s-a convertit la crestinism. A fost distrusa în timpul invaziei persane din secolul al saptelea, apoi reconstruita si iarasi distrusa de califii otomani în secolul al XI-lea. Dupa ce cruciadele au cucerit Ierusalimul, biserica a fost restaurata în secolul al XII-lea, dar a fost distrusa de un incendiu în secolul al XIX-lea si atunci reconstruita înca o data. De atunci mormântul nu a mai fost deschis.

Un edicul fragil

 Mormântul este situat într-o structura mica cunoscuta sub numele de edicul, un pavilion care a fost reconstruit în marmura ca urmare a unui incendiu. El este sustinut de zeci de ani de o structura metalica, care tine laolalta blocurile de marmura. Dar acestea se desprind unele de altele sub efectul intemperiilor si al afluxului zilnic a mii de pelerini si turisti. „Acest altar ridicat sub cupola bisericii va fi demontat si reconstruit în mod identic. Doar piesele foarte fragile sau cele sparte vor fi înlocuite, în timp ce placile de marmura care pot fi pastrate vor fi curatate. Structura care le sprijina va fi consolidata”, a precizat Custodia Locurilor Sfinte.

 Restaurarea, condusa de experti greci cu sprijinul National Geographic Society, este de asteptat sa dureze opt luni, urmând sa fie finalizata pentru Pastele de anul viitor. Ediculul, realizat în 1809-1810 în stil baroc otoman dupa un incendiu care a avariat toata bazilica, este cea mai recenta dintre constructiile care s-au succedat din secolul al IV-lea pe locul mormântului lui Iisus. El a dat imediat semne de fragilitate, scufundându-se sub propria greutate si fiind supus intemperiilor printr-un spatiu deschis din cupola domului. Degradarea a fost accentuata în ultimele decenii în primul rând de afluenta vizitatorilor, a caror respiratie face sa creasca umiditatea ambientala si altereaza mortarul. Si lumânarile care ard la câtiva centimetri de edicul provoaca puternice variatii termice ale marmurei si depun un strat gros de material negru si unsuros.

 Se spera ca, în final lucrurile sa arate mai bine pentru ca acest loc sacru sa constituie în continuare un punct de atractie pentru generatiile viitoare de vizitatori. Sau cum declara pentru NYT Harris Mouzakis, profesor asistent de inginerie civila de la Universitatea Tehnica Nationala din Atena, care lucreaza la acest proiect, „munca noastra va dura multi, multi ani si vom considera ca este o reusita daca peste 200 sau 500 de ani, cineva va veni dupa noi sa restaureze munca noastra”.

GEORGE CUSNARENCU