Fanaticii muncii īsi pun viata īn pericol

duminicć, 13 noiembrie 2016

 Cu un termen englez adoptat pe plan mondial, acesti oameni sunt numiti workaholics, în traducere libera, „dependenti de munca”; ceva oarecum similar toxicomanilor dependenti de droguri, de alcool ori de anumite medicamente. Incapacitatea de a controla utilizarea timpului de care dispun, stresul la locul de munca le reduc considerabil durata de viata si maresc direct proportional probabilitatea de a muri începând de la vârsta de 60 de ani (cu nu mai putin de 34%).

 Psihologii de la Universitatea americana din Indiana au stabilit ca o profesie dificila si furnizoare de foarte mult stres poate, într-adevar, sa ucida un om. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, ei au examinat circa 2.400 de persoane care continuau sa lucreze dupa 60 de ani.

 Conform testului, s-a comparat numarul deceselor persoanelor a caror munca era relativ usoara cu numarul celor care aveau o munca dificila, încarcata cu numeroase sarcini de serviciu si responsabilitati. De asemenea, subiectii au mentionat daca se considerau responsabili pentru rezultatele muncii lor, daca efectuau ore de lucru suplimentare si daca se simteau liberi sa ia decizii la serviciu. Concluzia a fost ca o activitate profesionala dura si plina de responsabilitati poate, într-adevar, sa determine decesul persoanei respective, la fel ca excesul de munca. Totodata, un serviciu plin de responsabilitati asociat cu libertatea de actiune mareste acest risc cu 15%, în timp ce o activitate similara, dar asociata cu absenta libertatii de actiune si de decizie îl mareste cu 34%.

 Tipul de munca are, de asemenea, un rol important în aceasta problema. În general, persoanele care lucreaza într-un domeniu industrial si efectueaza o munca fizica dura înregistreaza cele mai multe riscuri, în comparatie, de pilda, cu agricultorii sau cu lucratorii de birou. Totusi, dincolo de asemenea concluzii care nu mai necesita argumente suplimentare, cel mai important este sa se stabileasca daca problema în discutie poate fi remediata, în conditiile în care caracteristicile nenumaratelor tipuri de activitati profesionale nu pot fi schimbate.

 Cercetatorii considera ca angajatii care prezinta riscuri de genul celor mentionate mai sus trebuie sa solicite angajatorilor mai multa libertate de manifestare, inclusiv o repartizare a timpului de lucru într-un program mai flexibil si participarea la luarea de decizii. Asemenea relaxari ale activitatii profesionale ar neutraliza efectele negative ale unei activitati dificile, potrivit cercetatorilor.

ADRIAN-NICOLAE POPESCU