Din culisele investigarii oficiale a fenomenului OZN

joi, 15 septembrie 2016

 Istoria timpurie a fenomenului OZN inca nu si-a epuizat toate secretele. Inca apar documente care demonstreaza cum s-a ajuns, pas cu pas, la negationismul si secretomania fata de acest subiect, constatate si azi la multe oficialitati. Inca inainte de crearea CIA, a Consiliului National de Securitate, si chiar a OSS (Office of Strategic Services – precursorul CIA), rapoartele de informatii pentru sefii de Stat Major si „autoritatile superioare” ale Statelor Unite ale Americii erau realizate de American Joint Intelligence Committee (JIC). Recent, Jan Aldrich, directorul unui proiect consacrat documentarii istoriei timpurii a fenomenului OZN, a facut analiza unui Raport inaintat de Directia de informatii a US Air Force catre JIC, cu privire la obiectele aeriene neidentificate.

Documentul, initial „Top Secret”, a fost cautat timp de 20 de ani pana sa fie identificat si desecretizat, in urma unei cereri bazate pe legea accesului la informatii. Rezum mai jos cateva pasaje din continutul sau, relevante atat pentru istoria investigarii fenomenului OZN, cat si pentru a intelege preocuparea pe care aparitiile neidentificate au produs-o, inca de la inceput, asupra autoritatilor si militarilor.

 In raport se arata ca, in urma numarului mare de observari de discuri zburatoare, raportate in timpul verii anului 1947, conducerea Air Materiel Command (AMC) al Air Force a cerut, intr-o scrisoare datata 23 septembrie 1947, comandantului Fortelor Aeriene SUA, o directiva prin care sa atribuie o prioritate, o clasificare pentru nivelul de securitate si un nume de cod pentru un studiu detaliat al rapoartelor privind discurile zburatoare. AMC a justificat cererea prin opinia ca fenomenele raportate pareau sa fie reale, unele obiecte avand aproximativ forma de disc. AMC a ajuns la concluzia ca o parte din incidente ar putea fi cauzate de fenomene naturale, dar ca, in altele, obiectele au efectuat tactici evazive. In asteptarea unei directive specifice, AMC a continuat sa colecteze date cu privire la incidentele cu discuri zburatoare, cu scopul de a defini mai clar natura fenomenului. Pe 22 decembrie 1947, intr-un memoriu: „Analiza rapoartelor privind discurile zburatoare”, Directia de Informatii a fost de acord cu recomandarea AMC si a transmis scrisoarea directorului de cercetare si dezvoltare, pentru raspuns.

Colectare de dovezi

 Intr-o scrisoare, datata 30 decembrie 1947, directorul de cercetare si dezvoltare a informat comandantul AMC, ca politica Air Force nu era sa ignore rapoartele de observatii si fenomene din atmosfera, ci sa recunoasca faptul ca o parte din misiunea sa este cea de a colecta, evalua si de a actiona pe baza unor informatii de acest tip. Pentru a pune in aplicare aceasta politica s-a dispus ca AMC sa infiinteze un proiect avand drept scop sa colecteze, coroboreze, evalueze si sa distribuie catre agentii guvernamentale si contractori, toate informatiile referitoare la observatii si fenomene atmosferice care ar putea fi interpretate ca fiind de interes pentru securitatea nationala. Directiva atribuia proiectului prioritatea 2-A, acorda clasificarea „restricted” si numele de cod „Sign”.

 Responsabilitatea pentru realizarea acestei misiuni a fost atribuita Diviziei de Informatii Tehnice a AMC, cu asistenta deplina a tuturor diviziilor si activitatile din cadrul AMC, pentru a permite finalizarea cu succes a proiectului. A fost solicitata si cooperarea dintre Armata, Marina, Paza de coasta si FBI, pentru a facilita transmiterea si investigarea tuturor rapoartelor.

 Intr-un Memorandum din 6 august 1948, avand ca subiect: „Farfuriile zburatoare”, se arata ca, pe baza datelor colectate, era necesara efecuarea unui studiu care sa examineze modelul de tactici ale farfuriilor zburatoare raportate si probabilitatea lor. Rezultatele acestei analize au fost reunite in Studiul nr 203: „Analiza incidentelor cu obiecte zburatoare din Statele Unite ale Americii”. Directia de Informatii a mentinut o legatura stransa cu activitatile proiectului „Sign”, pentru ca personalul din sediul central US Air Force sa fie informat in mod adecvat pe toate subiectele privind rapoartele asupra fenomenelor aeriene neidentificate.

 Raportul Directiei de informatii a US Air Force catre JIC mai mentioneaza ca, printr-o cerere, facuta pe 16 decembrie 1948, de catre directorul de cercetare si dezvoltare al Air Force, numele proiectului „Sign” a fost schimbat in „Grudge”. Obiectivul proiectului a fost redefinit ca „Studiul detaliat al discurilor zburatoare”. Raportul are si o anexa tehnica din care voi cita cateva pasaje ceva mai jos.

 Mentionez aici, pentru cei care nu cunosc istoria implicarii US Air Force in incercarea de a intelege fenomenul OZN, ca proiectul „Sign” a fost sprijinit de consultanti din cele mai diferite domenii, intre care si Dr. J. Allen Hynek (1910-1986), profesor de astronomie la Universitatea statului Ohio din Columbus (practic universitatea cea mai apropiata geografic). In martie 1948 proiectul dispunea de „peste 300 de rapoarte, care n-au fost facute publice, provenind de la persoane foarte competente”. Motivul desfiintarii proiectului „Sign” (inlocuit cu „Grudge”) a fost un raport ultrasecret, redactat, la sfarsitul lunii septembrie 1948, care nu excludea, printre posibilele explicatii, faptul ca vehiculele ar putea fi nave extraterestre. Raportul a ajuns la generalul Hoyt S. Vanderberg, pe atunci sef al Statului Major Air Force. Acesta a ordonat ca materialul sa fie imediat distrus, pe motiv ca dovezile erau insuficiente pentru a sustine o ipoteza atat de stranie ca cea extraterestra. Ca urmare, pe 11 februarie 1949 toata comisia „Sign” a fost dizolvata. Ultimul raport al comisiei, din februarie 1949, aprecia ca circa 23% din observatii nu pot fi explicate prin fenomene naturale ori obiecte artificiale cunoscute.

 Continuarea istoriei este destul de bizara: s-a decis ca, pe de o parte, pentru marele public, sa se adopte o politica sistematica de negare a existentei OZN-urilor; pe de alta parte, chiar in 15 februarie 1949 Directia de Informare a Air Force, cu cartierul general la Pentagon, a difuzat un memorandum in care cerea ca de acum inainte rapoartele privind „aeronavele neconventionale” sa fie transmise cat mai rapid cu putinta la cartierul general „imediat dupa efectuarea observatiei”. Era anexat un formular de cinci pagini, cu rubrici extrem de detaliate privind forma, miscarile, dovezile fizice etc. ale obiectelor observate... Asadar observatiile urmau sa continue, armata recunostea in secret interesul sau pentru ele, dar, pentru marele public, acest interes trebuia sa fie dezmintit. Oamenii au aflat de proiectul „Sign” abia in 1956, prin intermediul unei carti a capitanului Edward J. Ruppelt (1923-1960), fost sef al proiectului „Grudge”, dar si al urmasului acestuia, proiectul „Blue Book”. Fisierele „Sign” au fost declasificate in 1961.

Forme fara detalii exacte

 Anexa la raportul catre JIC arata ca, din 10 martie 1949 pana in momentul raportarii, s-au inregistrat 256 de incidente care implicau obiecte aeriene neidentificate. De fiecare data, observatorii au fost interogati de anchetatori, iar rezultatele au fost analizate de catre personalul tehnic. Lipsa unor detalii exacte si aparitia imprevizibila a incidentelor a facut extrem de dificila o identificare pozitiva. Formele observate au fost: 13,3% – discuri, 43,0% – forma sferica sau eliptica (inclusiv mingi de foc), 6,0% – forma cilindrica, 2,5% – obiecte cu aripi, 32,2% – altele. Fiecare incident era insotit de grafice si date incluzand: tipul obiectului, distanta, directia de zbor, daca aceasta s-a semnalat in zona unor silozuri de rachete, centre de cercetare si conexe, aerodromuri, atat militare cat si comerciale, statii de balizaj radio, statii radar, statii meteorologice (care pot lansa baloane si au teodoliti). Se precizau inclusiv fenomene ceresti, ori caile de zbor ale pasarilor migratoare. Toate acestea s-au facut pentru a exclude falsele identificari. Era in curs de pregatire, prin Laboratorul Aero-Medical, si o analiza psihologica a datelor raportate, in scopul identificarii acelor incidente care puteau fi cauzate de erori ale simturilor si ale mintii umane.

 Un fragment din anexa merita sa fie citat in intregime: „In masura in care au fost avansate diferite banuieli cum ca unele dintre observatiile raportate ar putea fi «nave spatiale» sau vehicule tip satelit, a fost initiat cu Rand Corporation, in cadrul proiectului «Rand», un studiu special, pentru a oferi o analiza si a furniza informatii fundamentale, referitoare la caracteristicile de proiectare si performantele de baza, care ar putea identifica o posibila «nava spatiala». Rand Corporation a informat, de asemenea, AMC ca analiza tuturor cazurilor ii conduce la concluzia ca nu exista nimic in incidentele raportate care ar merge impotriva unor explicatii rationale”. S-a examinat si ipoteza ca observatiile ar fi „fulgere globulare”, dar autoritatile nu erau deloc convinse ca un astfel de fenomen exista de fapt...

DAN D. FARCAS