Importanta educatiei copilului

miercuri, 11 octombrie 2000

Omul se naste bun, societatea îl face rau". Fara a fi psiholog, Voltaire intuia un mare adevar: mediul îsi pune amprenta asupra caracterului uman. Daca specialistii recunosc universalitatea acestei afirmatii, nu la fel se întâmpla si cu unii parinti, mirati sa constate, dintr-o data la copilul lor un obicei rau, si aceasta în conditiile în care ei au oferit numai sfaturi bune.

 

      Sentimentul lor de îngrijorare vine dintr-o necunoastere a faptului ca educatia nu se face numai prin sfaturi, ci si prin comportamentul, atitudinea tuturor celor care vin în contact cu copilul. „Sterge-te pe servetel!", „Nu vorbi urât!" vor fi reguli usor ignorate daca în mediul în care copilul este introdus - gradinita, cresa - majoritatea copiilor procedeaza asa. Bineînteles ca parintii vor fi îngrijorati sa constate ca odrasla lor, model de comportament pâna mai ieri, a început sa înjure. Întâi se vor interoga pe ei însisi, daca nu cumva au gresit ceva în atitudinea lor fata de copil, apoi, negasindu-si nici o vina, vor gândi ca noul mediu este responsabil de deprinderile urâte si vor încerca sa le corecteze fara sa analizeze prea mult situatia. Dar pot interveni nu numai schimbari de comportament evidente, ci si de interes, care pot fi percepute mai greu. Astfel, un copil curios, cu o inteligenta deosebita, aflat într-un mediu mediocru, poate avea o adevarata involutie, pierzându-si interesul pentru activitati ce l-ar putea ajuta sa aiba o dezvoltare psihica armonioasa. Adevaratul motiv al „lenevirii" nu e întotdeauna aflat, de unde si continuarea degringoladei evolutiei copilului. Desi sunt multi parinti care considera ca te poti dezvolta în orice mediu sau ca importanta este o anumita perioada din viata copilului pentru dezvoltarea acestuia - de regula, liceul pregatind orientarea spre facultate. Sa nu cadem nici în extrema cealalta, a unui psiholog care sustinea într-o carte pentru parinti ca „daca pâna la vârsta de 6 ani copilul este educat într-un mod just si a asimilat anumite deprinderi de actiune si înfrânare, atunci nu mai este nici o primejdie, nimeni nu va mai putea influenta copilul în rau". Capcanele mediului se afla pretutindeni - gradinita, scoala, anturajul, parcul etc. Nu exista limita de vârsta pentru influentare. Sugestibilitatea este, într-adevar, mai evidenta la copilul mic - tendinta de imitare este foarte mare, dar si adolescentul poate avea manifestari surprinzatoare - cum ar fi îndepartarea de familie, care nu este întotdeauna o criza a pubertatii, ci poate fi o consecinta a anturajului. Nu putem evita contactul cu ceilalti, tinând copilul sub un glob de sticla pentru a-l proteja de influentele exterioare. Dar nici sa ignoram importanta acestora asupra dezvoltarii caracterului, personalitatii unui copil. Astfel, degeaba îi veti tot repeta sa daruiasca biscuiti daca la gradinita toti colegii îsi vor tine pachetelul strâns în brate, aparându-l cu pumnii. Nu veti face decât sa va mirati ca aveti si dv., în scurt timp, un copil egoist. Si acesta este cel mai banal exemplu!