Prima pagina arrow TERRA X arrow Luntrea lui Norac 27 May 2017
Categorii
Prima pagina
SPECTACOLUL CUNOASTERII
ISTORII UITATE
PARANORMAL
FEMINA CLUB
STAREA DE VEGHE
TERRA X
MINUNI ALE LUMII
CONSULTATII FARA PLATA
TERAPII COMPLEMENTARE
BLITZ
HOROSCOP
ASTAZI IN ISTORIE
VERIFICATI-VA CUNOSTINTELE
FORUM
STIRI
BILETE DE AVION
PROGRAM TV
FELICITARI
VREMEA
PROGRAM CINEMA
MAGAZIN .RO
DESPRE NOI
CONTACT
User Menu
Avem 6 vizitatori online

Luntrea lui Norac

Imprimare E-mail
duminică, 30 aprilie 2000

          O limpia se plictisea când am sunat. Era nici zece dimineata si toti prietenii ei isi faceau planuri pentru Paste.
          O limpia se plictisea când am sunat. Era nici zece dimineata si toti prietenii ei isi faceau planuri pentru Paste. Numai ea era singura. Pastele urma sa fie peste paisprezece ore si restul minute. Olimpia nu calcase in viata ei intr-o biserica. A sarit ca un arc pe telefon, ca si cand mi-ar fi cazut direct in brate:
          - Tu esti, Marius?
          - Eu.
          - Vino la mine, vii?
          - Vin.
          Am inchis. Nu mi-a luat mai mult de jumatate de ora sa ajung la ea. Era singura. Maica-sa tocmai intrase de serviciu, abia plecase de-acasa, lucra douazeci si patru cu patruzeci si opt - si avea sa iasa din tura abia a doua zi, pe la zece sau unsprezece - si, in mod cert, n-avea cum sa calce pe-acasa mai devreme de duminica pe la doisprezece, cand pastele avea sa fie decretat, mâncat, ouale rosii sparte, infulecate, cozonacul transat si firmiturit.
          Am pierdut vremea uitându-ne la televizor, confiscati de HBO, filme, filmulete si iar filme. Olimpia era virgina si apatica. Eu, entuziast de obicei, devenisem molipsit de plictiseala ei congenitala. Olimpia nu se plictisea eclectic, facuse din asta o pasiune, o nebunie personala, colectiona plictiseli cum altii culeg orgasme sau cutii de chibrituri goale. In acea dimineata, l-am vazut pe Norac, câinele ei, cum tragea sa moara. Mancase ceva stricat. Ea il veghea, dându-i, din când in când, lapte dintr-un bol de cristal. Era un cristal scump, de la serviciul cel mai de pret din casa. Norac insa nici nu mai avea putere sa deschida gura. Ce ziceti, neobisnuit nume pentru un câine? Nici mie nu mi-a venit sa cred ca ea l-a putut boteza asa. Cert e ca asa il blagoslovise, cu un nume imposibil. Spre dupa amiaza, a si murit. Nu se mai tinuse viata de el nici cât o ata: asta era. In rest, n-am facut mare lucru. Nici macar n-am avut chef sa-l ingropam.
          Ideea, daca o pot numi idee, salvatoare, daca o pot numi salvatoare, mi-a venit pe la noua seara. Stii ce, i-am zis Olimpiei, hai sa facem o chestie neobisnuita. Hai sa mergem in cimitir de Inviere. Tre' sa fie tare cool, ce zici? Niciodata nu mi-a pasat ca altii o sa ma considere snob. Daca eu vroiam cimitir in meniul de Paste, ce-ar fi putut sa ma opreasca?
          Am pus intr-o tolba niste oua rosii si o sticla pântecoasa, de vreo doua kilograme, plina cu vin. Vin rosu, sa fie usor de confundat cu sângele. Nu ne-a luat mult sa mergem pe jos pâna la cimitir. Am ajuns in vreo douazeci de minute, timp in care am sporovait despre tot ce poate fi mai lipsit de sens pe lumea asta. Cimitirul arata, cel putin de departe, linistit. Am intrat pe poarta cu o strângere de inima. Cum am pasit inauntru, am incetinit aproape involuntar, pasind precaut. Chiar si vocile noastre au inceput sa sopteasca, pierzandu-si treptat rumoarea lor vesela.
          Ora douasprezece s-a facut repede, din ora unsprezece si din ora unu. Am aprins lumânarile de la preotul care iesise deja cu lumina in cadrul usii mari, metalice, glorioase, de voievozi. Biserica se profila in spatele sau, ca un mormant din care Iisus iese si inviaza, reeditând miracolul sau in pielea preotului.
          Ne-am intors acasa, iar Olimpia s-a dezbracat si s-a vârât in pat. Era goala-goluta. Inaintea de a ma apleca asupra ei am vrut sa sting lumânarea.
          - N-o stinge, mi-a zis, lumânarile de la Inviere nu se sting niciodata, nu stii? Du-o dincolo si las-o sa arda pâna are sa se termine. M-am dus dincolo, iar dusumeaua scârtâia sinistru. Era inca intuneric, spre patru dimineata. M-am gândit ca acolo e câinele, invelit inca in scutecele alea de pânza in care ea il infasurase imediat ce animalul isi daduse duhul si ramasese cu gura deschisa si ochii sticlosi. Tin minte, i-a inchis gura incet, cu tandrete. N-avea sa mai muste niciodata. Tin minte, i-a inchis ochii.
          M-am intors in camera si am alunecat din nou sub patura moale, dulce, ca o peltea, ca un cocon, care pe Olimpia o invelea si am imbratisat-o, scaldându-ne in propria noastra sudoare suava, comuna, ca o vata de zahar, mult timp. Ne-am trezit pe la - cât sa fi fost? Unsprezece? Nu stiu. Si primul lucru pe care mi-l amintesc este ca, atunci când ne-am dat jos din pat, Norac ni s-a gudurat, fericit, la picioare.
          
 
< < articolul precedent   articolul urmator > >

Cauta in arhiva magazin.ro
ABONAMENTE LA REVISTA MAGAZIN

Cititorii fideli ai revistei noastre au la dispozitie articolele cele mai interesante direct online, in aceasta pagina de internet. Exista, insa, si o alta categorie de cititori fideli care prefera editiile tiparite, prin care noi incercam sa ajungem in toate colturile tarii. Pentru acestia exista optiunea abonamentului, una dintre cele mai sigure si mai facile metode de a intra, saptamanal, in posesia revistei MAGAZIN.

Nu ezitati sa va abonati!

Abonamentul se poate face fie direct la redactie (pentru aceasta trebuie sa completati mandatul postal pe care il obtineti de la orice Oficiu Postal dupa modelul reprodus mai jos, achitand pentru: 1 luna 6,00 lei; 2 luni 12,00 lei; 3 luni 18,00 lei; 4 luni 24,00 lei; 5 luni 30,00 lei; 6 luni 36,00 lei), fie prin Oficiile Postale (Revista Magazin figurand la pozitia 19355 din Catalogul Publicatiilor).

CONTACT

Telefon:
021. 317. 89. 65
021. 317. 89. 66

GSM
0722. 625. 622
 
Fax
021.317. 89.65
 
Email:

Aceasta adresa de e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat a putea vizualiza pagina.

Incercam astfel sa nu ii dezamagim in nici un fel pe cititorii nostri, o preocupare de la care nu am abdicat niciodata, pe parcursul ultimelor decenii.

Aboneaza-te la newsletter
Email:

Subscribe Unsubscribe
Sondaj
Cele mai noi articole
» Ce spune stiinta despre cele 10 urgii biblice
» Eroul subteranelor
» OZN-ul de la Aeroportul Mihail Kogalniceanu
» Solutii rapide
» Ficat pane
» „Profesorul” din Corleone
» Manastirea Rafaila
» „Un soare printre stele”
» Sub imperativul tabuurilor
» Romanii normoponderali – o „minoritate” dramatica
» Prietenii verzi ai ficatului
» Filme pe gustul pietei chineze
» Horoscopul saptamanii: 8-14 mai 2017
» 4 mai 1979 – Margaret Thatcher devine premier
» Tema: „CERBUL”
» De la Sherlock Holmes, la nano-detectivii de mâine
» Violenta si puterea absoluta
» Doru Davidovici si colegii sai
» Trei masti naturale
» Spaghete picante cu ton
Cele mai populare articole...
» Adevarul despre pasiunile erotice ale Mariei-Tereza
» Calciul si magneziul - vitale pentru sanatate
» Tiroida, o glanda mica, probleme mari
» Sfaturile bioterapeutei Djuna
» Ce a ascuns Charles Darwin?
» Luna va disparea de pe bolta cereasca
» Haremul - inchisoarea femeilor favorite (2)
» Bolile se vor auto-vindeca
» Hernia de disc, o boala la moda
» Pe Marte exista viata!
» Haremul - inchisoarea femeilor favorite
» In Peru exista un loc miraculos, unic in lume: Lacul care aduce copii
» 3 pozitii de relaxare
» Viciul care duce la buna-dispozitie
» Iuda intr-un manuscris controversat
» Miracolul lumii invizibile: Lumea dupa Nilsson
» Psoriazisul, vindecat de pesti!
» O rapire OZN in Florida
» Corp ceresc condamnat la moarte
» "Teapa" gripei aviare


Arhiva: » 1 » 2 » 3 » 4 » 5 » 6 » 7 » 8 » 9