Rijksmuseum, muzeul Rondului de noapte

miercuri, 02 martie 2011

Muzeul olandez Rijksmuseum din Amsterdam, aflat intr-o vecinatate nu mai putin ilustra, respectiv muzeele Van Gogh si Stedelijk (de Arta Moderna) se numara printre cele mai bogate din lume si indiscutabil cel mai complet din punct de vedere al artei olandeze. Este practic imposibil de vazut intr-o singura zi toate cele 260 de sali, cu un numar incredibil de opere, de aceea traseul vizitatorului trebuie ales cu grija. Muzeul are o vechime de peste doua secole si deschiderea i se datoreaza regelui francez Ludovic Bonaparte.

Devenind conducator al Tarilor de Jos, dupa urcarea sa pe tron, la 21 aprilie 1808, a hotarat imediat crearea unui mare muzeu national. Suveranul voia sa faca din Amsterdam un centru artistic de nivel european si a decis amenajarea muzeului respectiv in salile resedintei sale din centrul orasului in zona Dam. In acest scop l-a insarcinat pe Johann Meerman en Delan sa achizitioneze lucrarile si toate cele necesare pentru constituirea unei colectii omogene, demna de ambitiile sale. Specialistul s-a achitat exceptional de sarcina sa si muzeul si-a deschis usile expunand 225 de tablouri provenind din Galeria Nationala din Haga si colectia Van Pot van Groenveld, cumparate din Rotterdam pentru 100.000 de florini. Alte picturi de un interes major erau deja proprietatea orasului si, incepand din momentul respectiv, au fost trecute in patrimoniul muzeului. Printre acestea se numara si „Rondul de noapte”, celebra panza a lui Rembrandt.

Domnia lui Ludovic Bonaparte nu a durat decat doi ani, dar muzeul era destinat viitorului. De aceea nu numai ca a supravietuit ci a continuat neincetat sa se imbogateasca. Noul suveran, Wilhelm I a mutat insa colectia din Palatul Regal in Trippenhuis, luxoasa locuinta de pe Kloveniersbourgwal. Muzeul a primit numele Rijksmuseum si o a doua inaugurare a avut loc in 1816. Din acel moment, achizitiile s-au succedat intr-un ritm rapid si a devenit evident faptul ca Trippenhuis nu va mai putea sa adaposteasca respectivele colectii.

In 1862 s-a deschis un concurs pentru constructia unui noi edificiu. Au participat 21 de arhitecti, castigatorul fiind Pieter Cuypers, care a lucrat la opera sa mai bine de 10 ani. La 14 iulie 1885 a fost inaugurat oficial noul muzeu. Grandiosul edificiu de caramida rosie, in stil neogotic, era construit intre canale, avand in apropiere o moara de vant, element specific peisajului olandez. Inca din primii ani de existenta, muzeul nu s-a marginit la expunerea unor tablouri de valoare ci a colectionat judicios obiecte de arta asiatica si exponate evocand istoria tarii. In acelasi timp a fost creat un cabinet de stampe. In timp au fost deschise biblioteca si auditorul.

Cu ocazia incoronarii reginei Wilhelmina s-a organizat o mare expozitie Rembrandt, cu „Rondul de noapte” la loc de onoare. De fapt tabloul este considerat una dintre comorile muzeului. La fel de pretuite sunt tablourile lui Vermeer, printre care vestita „Laptareasa” sala inchinata Bataliei de la Waterloo dar si „Casa de papusi” din secolul al XVII-lea, minune a artei miniaturale. Cea mai frecventata sala ramane insa cea cu numarul 224 in care este expus „Rondul de noapte” prezentand compania capitanului Frans Banning Cocq si a locotenentului Willem van Ruytenburch. Personajele sunt prezentate in mers, in sir, asa cum era obiceiul. Jocul de lumini si umbre al marelui artist ofera un aspect aproape dramatic miscarii. De fapt salile cu numerele cuprinse intre 201 si 207 expun cei mai de seama maestri olandezi dar simbolul muzeului ramane, fara indoiala, „Rondul de noapte”.

IRINA STOICA

< < articolul precedent		articolul urmator > >