|
 Este chipul unei femei”! Asa spunea Amedeo Modigliani (1884-1920), inca o personalitate a artei universale despre care nu poti spune daca opera este mai interesanta decat biografia. „Modi”, alintul preferat al prietenilor sai, a trait atat de putin – treizeci si sase de ani – pentru ca a fost genul de om care-si simte sfarsitul aproape si parca vrea sa provoace moartea. Suferind grav de plamani inca de la unsprezece ani, adolescentul Modigliani descopera un nou univers, dincolo de doctori si de datoriile falimentare ale tatalui sau (comerciant in Livorno, orasul de bastina): desenul. Mama ii permite sa se destinda astfel, dar baiatul are talent si intra la scoala de pictura din oras. Apoi gandurile ii zboara, asa cum era de asteptat, spre Paris. Acolo isi va gasi dragostea vietii, gloria si moartea.
Primul drum important al acestui om marcat de boala si sete de a trai intens a fost la Florenta, la „Scoala de Nuduri”. Ceea ce a invatat acolo il va marca toata viata. Numai ca ajuns la Paris, Modi capata pasiunea sculpturii si locuieste in Montmartre, alaturi de Brancusi. Avangarda parisiana il acapareaza complet si nu este decis spre ce curent artistic sa se indrepte. De fapt, acea perioada de inceput in capitala Frantei este dominata de lucrarile sculpturale, starnind admiratia in special prin a sa „Cariatida” (1914). Parca uitase de boala, veselul si chipesul Modigliani, un barbat inalt cu ochi cuceritori si usor melancolici. Arta in trei dimensiuni il oboseste prea mult si renunta la sculptura. Prima dragoste importanta a fost poetesa engleza Beatrice Hastings, dar in doi ani focul s-a stins. In 1916, rasare marea iubire a pictorului, studenta Jeanne Hébuterne. In acest moment de cotitura a vietii sale, imi vin in minte secvente remarcabile din filmul „Modigliani” (2004), cu Andy Garcia titular. Si asta pentru viata sa, si asa foarte subreda, primeste lovitura antisemitismului din partea parintilor lui Jeanne. Ea, catolica, el evreu! Era de neconceput pentru familia ei, care dorea sa-si pedepseasca fiica pentru actele ei „necugetate”. Aici intervine uriasul merit al scenaristului Mick Davis, care-l transforma pe Modi intr-un poet, un bonvivant, dar si un indragostit incurabil dornic sa aiba copii, familie, casa. O scena exceptionala din film ne spune totul despre sufletul artistului: intra in taverna, se suie pe o masa sa recite si apoi arunca trandafiri tuturor femeilor. Spiritul sau acid nu-l iarta pe Picasso (cu care se afla intr-o falsa rivalitate), pe care-l intreaba tainic: „Cum e sa faci dragoste cu un cub?” (aluzie la perioada pe care o parcurgea Picasso). Nudurile l-au fascinat enorm pe Modi si este limpede ca obsesia sa provine dintr-o dezbatere interioara permanenta. Din nou fac apel la replicile sclipitoare din film. Intrebat de Jeanne de ce a pictat-o cu ochii inchisi, el a raspuns: „Se vor deschide cand iti voi cunoaste sufletul”. Intr-adevar, dragostea era pentru Modigliani „culoarea sufletului”, si ochii iubitei sau deschis apoi in toate lucrarile dedicate ei. De altfel, pe afisul italian al peliculei (tara in care a avut cel mai mare succes de public), exista acest citat al pictorului. Modigliani nu a murit ca in film, batut de recuperatorii de bani. S-a stins bolnav grav de meningita tuberculoasa. Abuzul de tutun si alcool a fost ca o sinucidere lenta. Neputand suporta despartirea, Jeanne (gravida cu al doilea copil, in luna a noua), se arunca de la etajul cinci... Il veti intelege mai bine pe acest boem intratabil vazand acel film. Este pe masura altor filme biografice, iar Andy Garcia face un rol comparabil cu Kirk Douglas (Van Gogh) si Tom Hulce (Amadeus, Milos Forman). PAUL IOAN
|
TERRA X 
