Piticii din alimentele viitorului

Industria agroalimentara s-a imbogatit cu o noua disciplina: nanotehnologiile sau arta de a structura materia la scara nanometrica. Aceste particule de un milion de ori mai mici decat un fir de nisip, din ce in ce mai mult folosite ca aditivi in produse alimentare, modifica alimentele noastre obisnuite fara sa fim constineti de asta si fara sa fim neaparat informati de prezenta lor. Ce rol au in alimente? De pilda, in sare sau in cafea, impiedica formarea cocoloaselor. Pe ambalaje, blocheaza apa, ultravioletele si aerul, prelungindu-se astfel conservarea lor. Incluse in complementele alimentare, acestea aduc un aport de vitamine, enzime si de alte molecule benefice pentru sanatate.

Daca e sa se dea crezare unor economisti, acest sector va fi unul dintre cele mai promitatoare din industria alimentara, trecand de la 5,3 miliarde de dolari – cifra de afaceri – in 2005, la peste 20 de miliarde in 2010. E vorba de experti germani care sunt convinsi de faptul ca nanoparticulele vor aduce mai multa securitate alimentara si noi senzatii gustative datorita texturilor si aromelor noi. Care sunt proprietatile scontate?

Efectul antiaglomerant

 Prin introducerea oxizilor metalici, cum ar fi siliciul in prafuri (sare, cafea, contimente...) se evita formarea cocoloaselor. Particulele de siliciu absorb apa la suprafata lor, formand legaturi intre hidrogen si lichid. Aceste noi particule se lipesc de prafuri si impiedica suprafata lor de a adera intre ele.

Efect antibacterian

 Argintul e cunoscut de secole pentru proprietatile sale antibacteriene. La scara nanometrica e incorporat in ambalaje sau in solutii lichide. In primul caz, alimentele se conserva mai bine. In cel de-al doilea, sunt revendicate efecte benefice pentru sanatate.

Protectia alimentelor

 Materialele constituie o bariera impotriva oxigenului din aer, a ultrasunetelor sau apei. Integrate in ambalaj, maresc durata conservarii.

Cea mai buna absorbtie in organism

 Vitamine, omega 3, sau arome pot fi incapsulate in casete biodegradabile pentru a favoriza asimilarea lor. Cea mai mare parte din nano repertoriate oficial, sunt complemente alimentare. In SUA, acestea nu au nevoie de prezentarea unui dosar care sa dovedeasca ca nu prezinta nici un pericol pentru sanatate. In Europa se impune acest lucru. Printre moleculele-vedeta se numara argintul sub forma ionica despre care se stia foarte putin. Si, cu atat mai putin sub forma de nanoparticule. Trecerea acestuia in sange, inima, creier, ar putea avea efecte nedorite pentru sanatate. Ingestia nanopaticulelor reprezinta insa un risc imposibil de evaluat. Expunerea lor prin ingestie e putin studiata. Ca si migratia lor din ambalaje in alimente. O situatie confuza care a nelinistit ONG-urile si asociatiile de consumatori.

DORIN MARAN