Prima pagina arrow STAREA DE VEGHE arrow Învierea lui Iisus in texte stravechi 02 Aug 2014
Categorii
Prima pagina
SPECTACOLUL CUNOASTERII
ISTORII UITATE
PARANORMAL
FEMINA CLUB
STAREA DE VEGHE
TERRA X
MINUNI ALE LUMII
CONSULTATII FARA PLATA
TERAPII COMPLEMENTARE
BLITZ
HOROSCOP
ASTAZI IN ISTORIE
VERIFICATI-VA CUNOSTINTELE
FORUM
STIRI
BILETE DE AVION
PROGRAM TV
FELICITARI
VREMEA
PROGRAM CINEMA
MAGAZIN .RO
DESPRE NOI
CONTACT
User Menu
Avem 11 vizitatori online

Învierea lui Iisus in texte stravechi

Imprimare E-mail
joi, 24 aprilie 2008

 „Cautati pe Iisus Nazarineanul, Cel rastignit? A înviat!” (Marcu 16, 6). Cu aceasta proclamatie a început sa existe Biserica crestina, fiind si elementul fundamental al religiei crestine. Toate religiile celebreaza cicluri ale nasterii si mortii, dar crestinismul insista ca într-un moment istoric unic, ciclul s-a inversat si un om mort a revenit la viata. Pentru crestini, acesta a fost punctul de cotitura în istoria lumii, semnul apropierii sfarsitului ei. Din anul 381, crestinii marturisesc în Crez ca Iisus din Nazaret s-a rastignit, a patimit, s-a îngropat si a înviat a treia zi. Astazi, multi recita Crezul fara sa se gandeasca la ce spun si, înca mai putin, sa creada.

Dar învierea nu este o inventie a crestinismului. În jurul anilor 30-33, în epoca în care a trait Iisus, textele arata ca doctrina învierii era admisa de farisei si esenieni, dar ca saducheii, care respectau legea lui Moise, o respingeau. Evanghelia dupa Marcu prezinta de altfel o disputa între Iisus si saduchei, asupra consecintelor acestei chestiuni spinoase.

Conceptul de înviere se pare ca nu ar data decat din sec. al II-lea î.Hr., cand regele seleucid al Siriei, Antiochus IV Epiphanes (175-164 î.Hr.), îi persecuta pe iudeii care se opuneau elenizarii, dorind sa-si pastreze traditiile si modul în care interpretau legea lui Moise. Învierea ar fi, prin urmare, relativ recenta în gandirea iudaica, chiar daca putem citi unele aluzii la aceasta idee în Psalmii lui David (sec. al X-lea î.Hr.), în cartea lui Isaia (726 î.Hr.), a lui Daniel (sec. al VI-lea î.Hr.) si în cea a lui Iezechiel (sec.VI î.Hr.). Dogma învierii trupului era respinsa în gnosticism.

Spre stiinta tuturor, Trupul omului mort nu învie niciodata ci se descompune în mormant (în Moarte), în atomii si particulele elementare din care este compus. Nimeni sa nu se gandeasca vreodata ca dupa ce a murit, va învia candva în Trupul viu pe care-l are acum, ne spune chiar Iisus. Avem o singura Viata în acest Trup viu si aceasta este aici pe Pamant. În schimb, Sufletul nostru exista si dupa ce noi murim, el fiind prizonierul Trupului viu sau mort, el fiind generat de catre Trup. Dupa traditia Bisericii, Trupul mort este descompus în maxim sapte ani si, deci, numai atunci va disparea Sufletul mortului.

Numai Duhul din noi are viata vesnica, numai Duhul din noi învie si reînvie, numai Duhul din noi este viu si dupa ce noi am murit. Orice om, dupa ce a murit, învie doar în Duh, nu si în Trup. Cum învie, este o alta explicatie. Cert este ca un om învie în Trup numai din moarte clinica (Iisus, mama sa Maria, Lazar, fiica lui Iair, tanarul din Nain), nu si din moarte biologica, cerebrala. În moarte clinica Trupul este viu, este în Viata si nu a trecut de Momentul Mortii, iar în moarte biologica Trupul este mort si a trecut de Momentul Mortii, în Moarte. Orice om, orice fiinta, are urmatorul ciclu: Nasterea, Viata, Momentul Mortii, Moartea, urmand Renasterea.

Dupa cum cunoastem, Iisus a murit vineri 3 aprilie anul 33 orele 15 si a înviat duminica 5 aprilie anul 33 catre dimineata. Firesc se pune întrebarea: în jurul carei ore? Deoarece exista la noi obiceiul sa sarbatorim învierea ba la miezul noptii, ba dimineata, în functie de traditiile locale. Trebuie sa precizez ca la Ierusalim, deoarece acolo s-a petrecut evenimentul cristic, în ziua de 5 aprilie noaptea se termina la ora 5 si ziua începe la ora 5:25, odata cu rasaritul Soarelui. Între orele 5 si 5:25 este crepusculul de dimineata, popular spus se amesteca noaptea cu ziua.

Marcu si-a scris Evanghelia în anul 75, spunand ca „Maria Magdalena, Maria mama lui Iacov si Salomea... dis-de-dimineata..., pe cand rasarea soarele au venit la mormant”. Deci ele au venit la ora 5:25 si au gasit mormantul gol. Matei si-a scris Evanghelia în anul 85, din care citim: „cand se lumina de ziua întai a saptamanii (duminica), au venit Maria Magdalena si cealalta Marie, ca sa vada mormantul”. Aici avem de-a face cu crepusculul de dimineata care este între orele 5-5:25, cand Iisus nu mai era în mormant.

Luca si-a scris Evanghelia în anul 90, deci la 57 de ani de la moartea lui Iisus, cu: „iar în prima zi de dupa sambata (duminica), foarte de dimineata, au venit ele la mormant, ...si au gasit piatra rasturnata...”. Se pare ca ora este 5:25. Ioan si-a scris Evanghelia în anul 97, relatand: „Iar în ziua întai a saptamanii (duminica) Maria Magdalena a venit la mormant dis-de-dimineata, fiind înca întuneric...”. Aici este vorba de ora 5, cand se termina noaptea.

În apocrifa „Evanghelia lui Petru”, scrisa de un martor ocular al evenimentelor din 3-5 aprilie anul 33, citim: „În zorii zilei de duminica Maria Magdalena... a luat cu ea cateva prietene si s-a dus la locul unde a fost asezat trupul lui Iisus... si cand au sosit au gasit mormantul deschis”. Aici este ora 5-5:25. O prima concluzie este ca la ora 5 dimineata, trupul lui Iisus nu mai era în mormant.

Cea mai veche parte a Noului Testament este epistola întaia a lui Pavel catre Tesaloniceni, scrisa în anul 50, la 17 ani dupa moartea lui Iisus, în care este mentionat doar ca „a înviat”. În epistola întaia a lui Pavel catre Corinteni, scrisa în anul 57 sau 58, se poate citi „a înviat a treia zi”. Se pare ca Pavel nu ne este de nici un folos în elucidarea învierii lui Iisus. El a participat activ la lapidarea lui Stefan în anul 36, iar în anul 37 se converteste la crestinism, deci cunostea direct Ierusalimul si oamenii de acolo la 2-3 ani dupa învierea lui Iisus, fiind si un fanatic prigonitor al primei comunitati de iudeo-crestini.

Moartea si învierea lui Iisus nu poate fi elucidata numai daca se apeleaza si la apocrife. Scrierile apocrife sunt texte religioase neacceptate în randul scrierilor canonice. „Evanghelia lui Petru” s-a bucurat de o autoritate imensa si a fost foarte citita în secolele I-II. Se pare ca ea a fost prima Evanghelie dupa înaltarea lui Iisus si în ea se relateaza pe viu cum s-a petrecut învierea.

Iustin Apologetul (100-166), asa cum rezulta din „Dialogul cu evreul Trifon” (în jurul anului 150), a fost ferm convins ca autorul ei era apostolul Petru. Abia în anul 496 prin decretul Papei Gelazi I a fost dezavuata în mod oficial ca apocrifa. Decizia a facut ca textul Evangheliei sa dispara pentru totdeauna. Trebuie sa fim recunoscatori doar mentiunilor lui Origene (185-254) si Eusebiu (263-340), ca nu s-a uitat de existenta ei.

Este usor de înteles atunci tulburarea provocata în randul biblistilor în iarna lui 1886 spre 1887, cand a fost descoperit în apropierea satului AKHMÎM, vechea Panopolis din Egiptul de Sus, un vechi cimitir din secolul al V-lea, iar într-un sicriu, în care se aflau ramasitele pamantesti ale unui calugar, un fragment din „Evanghelia lui Petru” cea pierduta, referitor la întamplarile din saptamana patimilor. În prezent, manuscrisul se afla la muzeul din Gizeh (Egipt).

Autorul necunoscut (fiindca nu apostolul Petru a scris aceasta evanghelie) dar traitor al evenimentelor de atunci din Ierusalim, afirma ca odata cu îngroparea lui Iisus, poporul evreu inclusiv preotii si sfatul batranilor, au început sa se vaite si sa se loveasca cu pumnii în piept, deoarece au înteles pacatul pe care l-au comis. Capeteniile, înspaimantate de murmurul de nemultumire si disperare al poporului, s-au adresat lui Pilat cu rugamintea de a pune straji langa mormant.

Astfel ca un detasament numeros de soldati, sub comanda centurionului Petronius si cu ajutorul evreilor, a blocat intrarea în mormant cu o piatra grea, a pus 7 peceti, si-a întins corturile si a început o paza neîntrerupta pentru ca sa nu se fure cadavrul. Dar iata fragmentul principal al Evangheliei:

„În ziua sabatului, dis-de-dimineata, o multime de oameni din Ierusalim si din împrejurimi a venit sa vada mormantul pecetluit. În noaptea de dinaintea duminicii, pe cand soldatii faceau de straja cate doi, s-a auzit un glas puternic în cer si au vazut cerurile deschizandu-se, iar doi barbati stralucitori ca soarele au coborat din ele si s-au apropiat de mormant si piatra care fusese asezata la intrare s-a dat singura la o parte; atunci, descoperindu-se mormantul, cei doi tineri au intrat în el.

Vazand soldatii una ca asta s-au dus si i-au trezit pe centurion si pe batrani. Tocmai le povesteau ce vazusera, cand iarasi se arata, de data aceasta trei barbati iesind din mormant – doi dintre ei sprijinindu-l pe al treilea – si-n urma, însotindu-i, o cruce, iar capetele primilor doi ajungeau pana la cer în timp ce capul Aceluia pe care-l tineau de maini trecea dincolo de ceruri si au auzit un glas de sus zicand: „Ai dus vestea celor adormiti?”. „Am dus-o”, a venit raspunsul dinspre cruce.» (cap. IX si X). „În ziua sabatului, dis-de-dimineata”, este ziua de sambata 4 aprilie anul 33 în jurul orei 5:30. „În noaptea de dinaintea duminicii”, este noaptea de sambata 4 aprilie catre duminica 5 aprilie anul 33, cand a avut loc învierea lui Iisus.

Mormantul lui Iisus a fost pe dealul Capatanii (Golgota), chiar pe culmea sa stancoasa. Zidurile cetatii Ierusalim au fost cu 80 de metri mai jos în directia Est si Sud, iar poarta de acces (a lui Efraim) cu 120 de metri mai jos în directia Est. În zona de Est si maximum la aceasta distanta a stat martorul ocular al învierii, deoarece el a vazut profilandu-se pe cerul noptii siluetele celor trei. Pentru aceasta trebuie ca Luna sa fie pe directia Sud-Vest catre Vest. În noaptea învierii (4 spre 5 aprilie) a fost Luna Plina.

Deci conditiile de vizibilitate erau excelente si martorii au vazut evenimentul cristic în toata realitatea sa. În noaptea învierii, Luna a rasarit sambata seara la ora 18:47 (în 4 aprilie) si a apus duminica dimineata la ora 6:05 (în 5 aprilie), deci în jurul orei 0:30 era pe directia Sud. La ora 3:15, Luna a fost pe directia Sud-Vest, iar la ora 4 a fost pe directia Sud-Vest catre Vest. În jurul acestei ore cei doi barbati care au venit din cer, adica pe sus prin aer, l-au luat pe Iisus din mormant, l-au tinut de brate (de subtiori), unul în dreapta si celalalt în stanga si l-au dus cu ei.

Aceasta a fost învierea. Iisus fiind mai înalt decat cei doi tineri cu aproximativ un cap, autorul Evangheliei ca martor ocular care apoi a scris întamplarea, a vazut pe fondul Lunii Pline capetele celor doi tovarasi, iar capul lui Iisus depasea în înaltime discul Lunii Pline care era în fata lor pe cer. Si astfel tragem concluzia ca Iisus avea 1,80-1,90 m înaltime, iar tovarasii lui numai 1,60-1,70 m înaltime. La ora aceea Luna Plina se afla jos la orizont, deci deasupra dealurilor. Un argument în plus este si faptul ca în jurul orei 3-4 dimineata toti care erau de straja dormeau, în afara de cei doi soldati romani.

Romanii în posturile de noapte faceau de straja (santinele) cate doi, fiind patru schimburi de cate trei ore fiecare: primul schimb intra seara în jurul orei 18; al doilea schimb intra la ora 21; al treilea schimb intra la miezul noptii, iar al patrulea schimb intra la ora 3 pana dimineata. Deoarece erau treji numai cei doi soldati care-si faceau rondul în jurul mormantului, înseamna ca cei doi barbati au coborat din cer, adica de sus prin atmosfera, în jurul orei 3:30 si au intrat în mormant. S-a demonstrat stiintific ca între orele 2-4 noaptea, creierul fiecaruia dintre noi este în faza de somn profund.

Crucea care venea în urma lor era doar umbra lasata de cei trei (Iisus la mijloc mai înalt si cei doi tovarasi mai scunzi pe margini, tinandu-l de subtiori) datorita luminii Lunii Pline, deci cerul era perfect senin. Deoarece umbra care avea aproximativ o forma de cruce era în urma celor trei barbati (Iisus si cei doi tineri însotitori), adica în spatele lor, înseamna ca ei se departau de cetatea Ierusalimului mergand în directia Marii Mediterane, spre Vest.

Daca cunoastem învierea din „Evanghelia lui Petru”, întelegem usor si ce se scrie în „Evanghelia dupa Matei” referitor la învierea lui Iisus (28, 2-4). Adica s-a facut un cutremur mare cand îngerul Domnului a coborat din cer, a pravalit piatra de la intrarea în mormant si sedea pe ea, înfatisarea sa era ca fulgerul si îmbracamintea alba ca zapada si cei ce pazeau s-au facut ca morti. Apoi îngerul a vorbit cu femeile. Aceasta este o dovada directa ca Matei s-a inspirat din „Evanghelia lui Petru”.

Cum Matei si-a scris Evanghelia în anul 85, „Evanghelia lui Petru” este mai veche, scrisa dupa anul 35, fiind folosita de prima comunitate de iudeo-crestini din Ierusalim. În „Evanghelia lui Petru” este scris: «Atunci toti cei de fata au început sa se sfatuiasca între ei daca sa mearga sa-l înstiinteze pe Pilat, si pe cand discutau ei, iata ca din nou se deschid cerurile si un om coboara si intra în mormant. Îndata cei din preajma centurionului au parasit mormantul pe care-l pazeau, au alergat în toiul noptii la Pilat si i-au povestit tot ce vazusera. Iar la sfarsit au zis cu glas cutremurat: „Într-adevar era Fiu al lui Dumnezeu”.» (XI, 43-45).

La Matei, acesta a fost îngerul care le-a întampinat pe femei dimineata la mormant, fiind un om îmbracat în costumul de zbor. În anul 2004 elvetianul Yves Rossy a zburat cu 180 km/ora, fiind îmbracat cu un costum de zbor prevazut la spate cu doua minimotoare de racheta si doua aripioare de stabilizare, aratand exact ca un înger pictat.

În „Evanghelia lui Petru” citim doar de doi barbati care intra în mormant, trei barbati care ies (unul fiind Iisus), un om care coboara si intra în mormant. Acesta a fost adevarul si ulterior cand Matei si Ioan si-au scris evangheliile au folosit cuvantul „înger”, deificandu-l pe Iisus, adica facandu-l Fiul lui Dumnezeu. Marcu foloseste cuvantul „tanar”, nu „înger”, iar Luca „barbati”. Realitatea învierii este cea descrisa de martorul ocular în „Evanghelia lui Petru”, nu de evanghelisti care au scris din auzite si la 40-60 de ani dupa eveniment.

În realitate evanghelistii Matei, Marcu, Luca si Ioan nici nu descriu evenimentul învierii lui Iisus. Dupa ce iudeii l-au dat jos de pe cruce pe Iisus (în jurul orei 17:00 a zilei de vineri 3 aprilie anul 33), iata ce scrie ca a facut acest martor ocular din „Evanghelia lui Petru”: „Eu sufeream laolata cu ai mei, dar ne tineam ascunsi, cu toata durerea din inima noastra. Caci eram cautati ca raufacatori si ca unii care vroiau sa dea foc Templului. Dupa aceea am tinut post, ne-am asezat si am jelit toata ziua si toata noaptea pana la sabat” (26-27).

Sabatul invocat aici este ziua de sambata 4 aprilie anul 33. Concluzia acestui studiu este ca Iisus a înviat în ziua de duminica 5 aprilie anul 33, între orele 3:30 si 4 dimineata (ora legala a Ierusalimului, care este si ora Bucurestiului). Iar dupa calendarul evreiesc, în 16 Nisan anul 3793. În total, de la moarte pana la înviere s-au scurs aproximativ 37 de ore, adica din 3 aprilie orele 15 pana în 5 aprilie ora 4. Iisus a stat în mormant aproximativ 34 de ore, începand din 3 aprilie orele 18.

Campania Bisericii crestine de aparare a doctrinei învierii a durat peste o mie de ani. De exemplu, chiar si în sec. XI sau XII traducatorul necunoscut al „Istoriei Razboiului Iudeilor Împotriva Romanilor” de Flavius Josephus (37-117) în limba rusa veche, a introdus ilegal în textul original interpolarea din care aflam ca mormantul lui Iisus era pazit de treizeci de soldati romani plus o mie de slujitori ai preotilor. În fata unei mase atat de imense de paznici, nimeni nu ar mai fi îndraznit sa aduca acuzatia ca trupul lui Iisus a fost furat.

În sec. al V-lea influentele scepticilor trebuie sa fi fost nelinistitor de mari, marturie stand aici spusele pline de amaraciune a doi dintre cei mai remarcabili reprezentanti ai Bisericii din acele vremuri. Iata cum se plange Ieronim (347-420): „Chiar si atunci, cand în Iudeea nu se uscase înca sangele lui Hristos, s-au gasit oameni care sa nu recunoasca faptul ca Iisus Hristos a venit în trup”. Iar Augustin (354-430) afirma cu durere ca doctrina despre înviere face parte, în continuare, din învataturile crestine cele mai violent respinse. Nu este deci de mirare ca propovaduitorii crestinismului au depus mari eforturi pentru a combate aceste dubii si a-i convinge cu orice pret pe sceptici ca învierea trupeasca a lui Iisus nu poate fi pusa la îndoiala.

Despre învierea lui Iisus, în Coran la XIX Sura Mariei citim: «si pace asupra zilei nasterii mele si asupra zilei mortii mele si asupra zilei scularii mele spre viata!” Acesta este Isus, fiul Mariei, cuvantul adevarului, de care se îndoiesc ei.» (34-35). Ziua scularii spre viata este învierea. Învierea lui Iisus este Pastele crestinilor.

Ec. TURCU VASILE
membru al Academiei de Stiinte New York, SUA

 
< < articolul precedent   articolul urmator > >

Cauta in arhiva magazin.ro
ABONAMENTE LA REVISTA MAGAZIN

Cititorii fideli ai revistei noastre au la dispozitie articolele cele mai interesante direct online, in aceasta pagina de internet. Exista, insa, si o alta categorie de cititori fideli care prefera editiile tiparite, prin care noi incercam sa ajungem in toate colturile tarii. Pentru acestia exista optiunea abonamentului, una dintre cele mai sigure si mai facile metode de a intra, saptamanal, in posesia revistei MAGAZIN.

Nu ezitati sa va abonati!

Abonamentul se poate face fie direct la redactie (pentru aceasta trebuie sa completati mandatul postal pe care il obtineti de la orice Oficiu Postal dupa modelul reprodus mai jos, achitand pentru: 1 luna 5,50 lei; 2 luni 11,00 lei; 3 luni 16,50 lei; 4 luni 22,00 lei; 5 luni 27,50 lei; 6 luni 33,00 lei), fie prin Oficiile Postale (Revista Magazin figurand la pozitia 19355 din Catalogul Publicatiilor).

CONTACT

Telefon:
021. 317. 89. 65
021. 317. 89. 66

GSM
0722. 625. 622
 
Fax
021.317. 89.65
 
Email:

Aceasta adresa de e-mail este protejata impotriva spamului, JavaScript trebuie activat a putea vizualiza pagina.

Incercam astfel sa nu ii dezamagim in nici un fel pe cititorii nostri, o preocupare de la care nu am abdicat niciodata, pe parcursul ultimelor decenii.

Aboneaza-te la newsletter
Email:

Subscribe Unsubscribe
Sondaj
Cele mai noi articole
» Cateva mituri despre misterele creierului
» „Regimul Terorii”
» Stiu ca nu poate exista, deci refuz sa ma uit la dovezi
» Urgente de sezon
» Scrumbie umpluta
» Incursiuni in locuri (ne)pamantesti
» Catedrala Canterbury – scena unei tragedii
» Inconfundabilul El Greco
» Recorduri de vechime
» Tratarea depresiei prin dieta
» Vara – sanatate si confort
» Casa magica – o animatie plina de umor si magie
» Horoscopul saptamanii: 4-10 august 2014
» 31 iulie 1527 – S-a nascut imparatul Maximilien al II-lea
» Tema: „FLORILE IN TITLURI DE CARTI”
» Cât de departe de noi este viata pe alte planete
» Razboiul pentru independenta Cubei
» Confruntarea OZN – SETI
» Elixir pentru piele
» Cartofi frantuzesti
Cele mai populare articole...
» Adevarul despre pasiunile erotice ale Mariei-Tereza
» Calciul si magneziul - vitale pentru sanatate
» Tiroida, o glanda mica, probleme mari
» Ce a ascuns Charles Darwin?
» Luna va disparea de pe bolta cereasca
» Sfaturile bioterapeutei Djuna
» Haremul - inchisoarea femeilor favorite (2)
» Bolile se vor auto-vindeca
» Hernia de disc, o boala la moda
» Pe Marte exista viata!
» Haremul - inchisoarea femeilor favorite
» In Peru exista un loc miraculos, unic in lume: Lacul care aduce copii
» 3 pozitii de relaxare
» Viciul care duce la buna-dispozitie
» Iuda intr-un manuscris controversat
» Miracolul lumii invizibile: Lumea dupa Nilsson
» Psoriazisul, vindecat de pesti!
» O rapire OZN in Florida
» Corp ceresc condamnat la moarte
» "Teapa" gripei aviare




Arhiva: » 1 » 2 » 3 » 4 » 5 » 6 » 7 » 8 » 9