|
 Dincolo de aspectul religios al problemei, endogamia (acuplarea intre indivizi proveniti din aceiasi parinti) reprezinta clar una dintre anomaliile sexuale de care omul nu e deloc strain. Mult mai echilibrate decat noi, speciile animale se dedau la asemenea practici nefiresti doar in cazuri rarisime. Cu o singura exceptie, care a reusit sa-i uluiasca pana si pe oamenii de stiinta: pestisorul african numit Cichlidé smarald, bine cunoscut de acvarofili.
O familie fericita Cazurile de consangvinitate la animale au fost observate in situatii extreme, cand specia (grupul) respectiv are nevoie de o solutie deosebita pentru a se reproduce: indivizii nu se pot deplasa catre alte populatii sau populatiile sunt prea mici ori raspandite intr-un spatiu unde animalele nu stiu sa-si recunoasca parintii. Pana in prezent, endogamia era considerata suta la suta un accident si in nici un caz o alegere libera. Totusi, la amintitul pestisor african, cel putin in trei din patru imprejurari acuplarea se realizeaza cu sora sau cu fratele individului. Mai mult, la acest animal monogam parintii se ocupa impreuna de progenituri, carora le transmit si instinctul de a avea relatii intre ele; astfel, masculul imperecheat cu sora sa petrece mai mult timp ocupandu-se de pui si are doar rareori dispute cu consoarta. Altfel spus, in acest caz incestul favorizeaza buna intelege familiala. Relatii funeste Endogamia nu e blamata si condamnata in mod nejustificat, iar stiinta a demonstrat acest lucru. Mutatiile genetice survenite in urma acuplarii intre indivizi cu aceiasi parinti dau nastere unor pui cu sanse minime de supravietuire. Respectivul dezavantaj selectiv face chiar ca, la unele specii, sa se evite imperecherea intre toti cei ce si-au petrecut impreuna perioada de imaturitate. De aceea, la numeroase mamifere, tinerii de un anumit sex (de obicei masculii) parasesc grupul natal inaintea varstei adulte. Daca totusi raman, de obicei femelele se acupleaza cu mai multi masculi, pentru siguranta ca descendentii nu vor proveni din parteneri cu aceiasi parinti. O alta strategie naturala de impiedicare a endogamiei s-a remarcat la cainele de prerie, unde tatal ramane in preajma fiicelor, lucru care le intarzie acestora maturizarea sexuala, intre timp puii masculi gasindu-si deja o pereche. Omul e un animal bizar La pestele african si la alte specii, in cazuri particulare, s-au observat si avantaje ale incestului fratern. Si, cum omul se considera fiinta superioara, a adoptat forme specifice de endogamie. In tari ca India si Pakistan, fenomenul e chiar institutionalizat prin traditie: uniunile consangvine se practica uneori pentru a se conserva patrimoniul unei familii. Revenind la regnul animal, vom mentiona ca femelele din specia fregatei de Pacific sunt cele ce-si aleg perechea si o fac preferand masculii foarte apropiati, frati sau veri. Pe baza noilor observatii, oamenii de stiinta merg mai departe, punandu-si problema daca nu cumva endogamia e mai raspandita decat se credea, ea putand totusi sa nu fie cauzata de anumite constrangeri, ci pur si simplu de optiune. Lucru potential valabil la unele specii animale. Ceea ce nu inseamna ca in societatea umana putem vorbi despre acelasi gen de „normalitate”, caci la noi s-a demonstrat esenta patologica a unui asemenea comportament ce nu ne face deloc onoare. ADRIAN-NICOLAE POPESCU
|
SPECTACOLUL CUNOASTERII 
