Expeditii pentru cucerirea Pacificului

Louis-Antoine de Bougainville nu a fost marinar, ci un matematician si avocat francez recunoscut, protejat de faimoasa doamna de Pompadour, amanta regelui Ludovic al XV-lea. Frecventa asiduu receptiile mondene de la curtea regala si se facuse remarcat in plan stiintific prin lucrarea sa „Tratat de calcul integral”. A luptat in Montcalm, Canada, in timpul Razboiului de 7 ani si s-a implicat in probleme diplomatice. De pilda, a propus colonizarea Arhipelagului Malvine, din largul coastelor Americii de Sud (Insulele Falkland), considerand ca acestea constituie o importanta baza de plecare spre sud.

Arhipelagul cade insa in mainile spaniolilor, care l-au revendicat in urma tratatului de la Utrecht. Francezii au o consolare, si anume faptul ca englezii, care au iesit invingatori in urma Razboiului de 7 ani, au ratat aceasta ocazie. In acest timp, savantii francezi perfectioneaza sistemele de navigatie iar puterea regala se pregateste sa intre in stapanirea pamanturilor nerevendicate din Pacific. Se formeaza o echipa de navigatori si oameni de stiinta condusa de Bougainville, in vederea unei expeditii la bordul a doua corabii.

E vorba, asadar, despre o expeditie politica, dar si stiintifica, la care participa astronomi, ingineri, naturalisti, cartografi. Rezultatele observatiilor au fost insa nesemnificative. De retinut faptul ca la bord se afla un om de stinta (naturalist) care intra in istorie ca prima femeie care a navigat in jurul lumii. Prima escala importanta are loc in Patagonia. Cea de-a doua, in Tahiti, unde ancoreaza, pe 6 aprilie 1768 (insula se numea Regele George III). Iata cateva impresii ale exploratorului inserate in paginile cartii sale, legate de primul contact cu bastinasii din Tahiti.

„Pe masura ce ne apropiam de pamant, bastinasii au iesit in larg cu micile lor ambarcatiuni si ne-au inconjurat navele. Numarul pirogilor era impresionant. Cu greu ne-am facut loc printre ele ca sa acostam. Bastinasii strigau fara incetare „Tayo!”, adica prieteni. Ne-au primit cu un incredibil entuziasm si ne-au daruit porci, flori, fructe si obiecte decorative. Ne cereau in schimb cuie, cercei, margele si postavuri. Femeile lor erau cu adevarat incantatoare. Mai ales trupurilor lor, mai frumoase decat cele ale femeilor europene. Cea mai mare parte din ele erau goale. M-am intrebat ce e in sufletul celor aproape 400 de marinari care de atatea luni n-au vazut o femeie... Raspunsul l-am gasit gandindu-ma la ceea ce simteam eu...”

DORIN MARAN